Canibalismul și obsesia mortală a lui Nico Claux, cunoscut sub pseudonimul „vampirul din Paris”, au reapărut în presa recentă, alimentând dezbateri asupra tulburărilor alimentare extreme și a reglementărilor în morgi. Crima comisă în 2022 și declarațiile sale despre senzaţia „adrenalinică” a consumului de carne umană au fost subiectul unui interviu difuzat pe podcastul „Anything Goes with James English”.

Originea obsesiei și influențele timpurii

Nico Claux a descris în interviu că fascinația pentru moarte a avut origini în copilărie, după decesul bunicului său, la vârsta de zece ani. La doisprezece ani a citit despre canibalul Issei Sagawa, iar fanteziile morbide s-au transformat rapid în dorințe concrete. În acest context, cuvântul-cheie „canibalism” apare deja în relatarea despre formarea unei tulburări de tip fetiș.

Accesul la cadavre și începutul practicii

În anii 2010, Claux a căutat să lucreze într-o morgă din Franța, profitând de lipsa unei formări specifice pentru brancardieri. În lipsa unei supravegheri stricte, el a avut ocazia să preleveze mici fragmente de țesut în timpul autopsiilor. Aceste mostre au fost inițial consumate crude, apoi gătite acasă, consolidând comportamentul canibal.

– acces la morgă fără control riguros
– prelevare și consum de fragmente de țesut
– tranziție de la consum crud la preparare culinară

Escaladarea către crimă

Obsesia pentru carne umană a depășit limita degustărilor din morgă, determinându-l pe Claux să planifice uciderea lui Thierry Bissonnier, o personalitate cunoscută pe internet. Scopul, conform declarațiilor sale, nu a fost simpla omorâre, ci obținerea cărnii pentru consum. Pentru a-și finanța achiziția unei camere video, a falsificat un cec al victimei, fapt care a condus la arestarea sa în 2022.

Procesul și condamnarea

În instanță, Nico Claux a fost acuzat de omor cu premeditare și de tentativă de fals, iar judecătorii l-au condamnat la 12 ani de închisoare. El a executat șapte ani și patru luni, fiind eliberat în 2029 în urma reducerii pedepsei pentru bună purtare. Verdictul a confirmat gravitatea faptelor și a evidențiat lipsa unui cadru legal adecvat pentru monitorizarea criminalilor cu tulburări alimentare neobișnuite.

Declarații despre senzaţia consumului

După eliberare, Claux a răspuns frecvent la întrebarea „cum gustă?” și a subliniat că gustul nu contează, ci senzaţia intensă generată de adrenalină. El a comparat carnea umană cu cea de cal, pe care o consumase sub formă de tartar, dar a accentuat că experienţa este dominată de „starea intensă, greu de descris”. Această perspectivă complexă reîntâmpină un public curios și experți în psihologia criminală.

Reacțiile societății și ale autorităților

Cazul lui Nico Claux a generat discuții privind:

– necesitatea unor protocoale stricte în morgi pentru prevenirea abuzurilor,
– monitorizarea persoanelor cu istorii de fantezii canibaliste,
– revizuirea legislației privind traitele neobișnuite de criminalitate.

Aceste propuneri au fost preluate de comisariatele locale și de organismele de sănătate publică, în încercarea de a evita repetarea unor astfel de incidente.

În concluzie, povestea lui Nico Claux, „vampirul din Paris”, rămâne un exemplu alarmant al intersecției dintre tulburările psihice extreme și lipsa de reglementare în mediile medicale. Monitorizarea continuă a persoanelor cu astfel de predispoziții și implementarea unor standarde stricte în morgi sunt esențiale pentru a preveni noi cazuri de canibalism. Informați-vă periodic pentru a înțelege evoluțiile legislative și psihologice legate de astfel de fenomene.