Descoperirea misteriosului oraș Alexandria pe Tigru din sudul Irakului

Arheologii din sudul Irakului au identificat recent rămășițele orașului Alexandria pe Tigru, o metropolă portuară fondată în secolul al IV-lea î.Hr. în timpul campaniilor lui Alexandru Macedon. Ruinele orașului sunt situate la Jebel Khayyaber, în apropierea actualei granițe cu Iranul, iar cercetările preliminare indică o structură urbană bine planificată, care corela traficul fluvial al Mesopotamiei cu rutele maritime spre Golful Persian și rețelele comerciale ce ajungeau până în India și Asia Centrală.

Mărturii istorice confirmate de cercetări moderne

Surse antice menționează un loc numit Charax Spasinou, situat aproape de capul Golfului Persic, dar timp de decenii, localizarea exactă a acestuia a fost subiect de dispute între specialiști. În anii ’60, cercetătorul britanic John Hansman a folosit fotografii aeriene pentru a observa o mare enclosura zidită, însă cercetările propriu-zise au fost sistate de conflictele dintre Irak și Iran, care au transformat zona într-un peisaj militar.

Revenirea echipelor de cercetare în 2014 a adus o nouă oportunitate: cu ajutorul specialiștilor în patrimoniu local, arheologii au descoperit un zid spectaculos de peste un kilometru lungime, cu înălțimi de până la opt metri. „Scalarea acestor ziduri sugerează că orașul a reprezentat un important centru urban”, afirmă Stuart Campbell, coordonator al proiectului.

O uriașă rețea urbană în descompunere

Cercetările detaliate, inclusiv numeroase fotografii aeriene cu drone și utilizarea magnetometrelor pentru a detecta structuri îngropate, au relevat o așezare bine planificată, cu străzi largi, clădiri rezidențiale expansive, complexe religioase și ateliere. O parte din oraș are blocuri de locuințe de dimensiuni excepționale, mai mari decât cele din alte orașe cunoscute ale epocii.

Analiza orientării străzilor arată patru orientări principale ale rețelei, reflectând etape diferite de construcție și zone de utilizare a terenului. Zonele de locuințe sunt situate aproape de clădirile religioase, iar sectoarele industriale aproape de fostele cursuri de apă. „Imaginile prin satelit au indicat canale la nord de oraș, care au fost legate de câmpuri agricole extinse, susținând astfel o populație considerabilă”, explică Robert Killick, unul dintre arheologi.

Creșterea și decăderea unei metropole maritime

Între aproximativ 300 î.Hr. și 300 d.Hr., comerțul pe distanțe lungi a explodat, cu mărfuri cum ar fi condimente, textile și metale care circulau spre orașele majore din Mesopotamia. „Un port situat la intersecția rutelor maritime și fluviale a reprezentat un punct de transfer eficient pentru acest comerț”, subliniază Campbell.

Totuși, declinul orașului a fost determinat de schimbări de mediu: marea s-a deplasat spre sud, iar cursul fluviului Tigru a început să se schimbe. Zonele portuare au pierdut accesul direct la canalul principal, afectând astfel transportul fluvial și baza economică a orașului. Odată cu retragerea majorității locuitorilor, viața urbană a dispărut.

Cercetarea de la Jebel Khayyaber umple o lacună în istoria Mesopotamiei din perioadele cu puține dovezi scrise. Proiectele viitoare își propun perfecționarea planului urban, stabilirea datelor construcției și corelarea creșterii urbane cu schimbările comerciale și de mediu. „Non invasivitatea cercetărilor ne-a permis să situăm Alexandria pe Tigru printre cele mai mari orașe ale Orientului Aproape în perioada helenistică și parthiană”, concluzionează Killick, promițând o continuare a lucrărilor de excavare, în funcție de fonduri și condițiile de teren.