Atacurile de panică, adesea tratate exclusiv ca probleme de ordin psihic, ar putea avea o cauză mai profundă, de natură fiziologică. O nouă abordare medicală sugerează că aceste episoade intense ar putea fi, de fapt, manifestări ale unei „furtuni vegetative”, declanșate de epuizarea sistemică.

Dr. ALEXANDER Sergievici, șeful Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie dintr-un important complex medical universitar, susține reevaluarea acestei perspective. Specialiștii își îndreaptă atenția către o interpretare mai largă a atacurilor de panică, considerându-le rezultatul unei dereglări complexe a organismului, nu doar un simptom al unei tulburări mentale.

Abordare holistă a atacurilor de panică

Noua paradigmă medicală pune accentul pe necesitatea unei abordări holistice. Aceasta implică o investigare aprofundată a stării generale de sănătate a pacientului, nu doar o evaluare psihologică. Se analizează factori precum nivelul de stres cronic, calitatea somnului, dieta și prezența altor afecțiuni medicale.

În contextul unei abordări fiziologice, se iau în considerare mecanismele complexe ale organismului. Se atrage atenția asupra interacțiunii dintre sistemul nervos autonom, sistemul endocrin și sistemul imunitar. Obiectivul este de a identifica factorii declanșatori ai „furtunii vegetative”. Apoi, aceștia trebuie gestionați, și nu doar simptomele.

Accentul se mută de la tratamente exclusiv medicamentoase sau psihoterapeutice, la o abordare combinată. Aceasta include modificări ale stilului de viață, tehnici de gestionare a stresului, precum și, unde este cazul, intervenții medicale specifice, menite să restabilească echilibrul organismului.

Rolul epuizării sistemice

Epuizarea sistemică, rezultată în urma stresului prelungit sau a altor factori, este considerată un factor-cheie în declanșarea atacurilor de panică. Aceasta poate afecta funcționarea normală a diferitelor sisteme ale organismului, inclusiv a celui nervos. Consecința este o sensibilitate crescută la stimuli interni și externi.

“Furtuna vegetativă” se manifestă printr-o serie de simptome fizice intense, cum ar fi palpitații, dificultăți de respirație, transpirație excesivă și senzație de moarte iminentă. Aceste simptome pot fi extrem de înfricoșătoare pentru cei afectați, creând un cerc vicios.

Odată ce o persoană experimentează un atac de panică, teama de a trăi un nou episod poate genera anxietate. Aceasta poate crește riscul de a dezvolta tulburări de anxietate cronice și alte probleme de sănătate mentală.

Implicații pentru Tratament și Cercetare

Schimbarea de paradigmă are implicații importante pentru tratament și cercetare. Medicii sunt încurajați să adopte o perspectivă mai amplă, integrând evaluări fiziologice în procesul de diagnosticare. Totodată, se încurajează personalizarea tratamentului, adaptându-l la nevoile individuale ale pacientului.

În domeniul cercetării, se pune accentul pe identificarea biomarkerilor care pot indica predispoziția la atacuri de panică. De asemenea, sunt cercetate noi metode de intervenție, inclusiv tehnologii de biofeedback și programe de reabilitare.

Conform datelor disponibile, numărul persoanelor care suferă de atacuri de panică este în continuă creștere, ceea ce subliniază importanța adaptării abordărilor medicale.