Un concept finalist la James Dyson Award a atras atenția prin propunerea unui sistem de airbaguri externe pentru avioane, coordonate de inteligența artificială. Acest sistem se umflă în fracțiuni de secundă pentru a înveli aeronava ca într-un cocon în cazul unei prăbușiri iminente, oferind o possibilă soluție pentru creșterea ratei de supraviețuire în accidente aeriene.

Sistemul, numit provizoriu Project Rebirth, ar funcționa prin intermediul unor senzori și algoritmi AI care monitorizează continuu parametrii de zbor ai avionului. În cazul în care se detectează o prăbușire iminentă, sistemul ar declanșa airbaguri de mare volum la bot, pe burtă și la coadă, care ar absorbi energia impactului și ar reduce riscul de traumatism pentru pasageri.

Deși ideea pare promițătoare, există și provocări tehnice serioase care trebuie abordate. Printre acestea se numără mecanica impactului, care necesită ca airbagul să reziste la forfecări, abraziune și perforare, și să rămână ancorat de structura avionului fără a se rupe. De asemenea, sistemul ar trebui să fie proiectat astfel încât să nu creeze riscuri suplimentare, cum ar fi declanșarea accidentală a airbagului în timpul zborului.

Beneficiile potențiale ale unui astfel de sistem includ transformarea unui eveniment catastrofal într-unul survivabil, mai ales la viteze verticale moderate și teren relativ deschis. Totuși, riscurile includ interacțiunea cu obstacole, care pot rupe airbagul, și potențialul incendiului post-impact.

Pentru a ajunge la certificarea și implementarea unui astfel de sistem, sunt necesare teste și demonstrații cuprinzătoare. Următorii pași realiști ar include prototipuri la scară și teste de drop cu secțiuni de fuselaj, apoi demonstrații la scară redusă în tunel aerodinamic. Abia după validări succesive s-ar putea discuta despre integrarea pe un demonstrator sub supravegherea unui laborator aerospațial.

În concluzie, sistemul de airbaguri externe pentru avioane propus prin Project Rebirth oferă o perspectivă interesantă asupra siguranței aeriene, dar drumul către certificare și implementare este lung și necesită o abordare extrem de conservatoare și teste riguroase. Monitorizarea continuă a evoluțiilor în acest domeniu și investițiile în cercetare și dezvoltare vor fi esențiale pentru a face progrese în direcția creșterii siguranței aviației civile.