Într-o lume în care inteligența artificială devine din ce în ce mai avansată, oamenii încep să se confrunte cu o nouă realitate: o lume în care tehnologia le satisface aproape orice dorință. Acest lucru poate părea un vis devenit realitate, dar poetul austriac Clemens J. Setz atrage atenția asupra consecințelor unei astfel de lumi. El susține că, dacă oamenii vor putea obține orice dorință cu ușurință, atunci sentimentul de gol și lipsa de satisfacție vor deveni o problemă majoră.

O întrebare despre viitorul umanității este ce se va întâmpla cu generațiile viitoare care vor crește într-o lume în care tehnologia le satisface toate nevoile. Setz oferă trei posibile scenarii: decadența, comunități mici care se desprind și creativitatea prin vinovăție. El argumentează că, într-o lume în care tehnologia face totul posibil, oamenii vor fi nevoiți să caute noi modalități de a-și găsi sensul și scopul în viață.

Vinovăția poate deveni un principiu cuprinzător care „colorează” din nou toate dorințele și le dă sens. Ilsebill, personajul din basmul german, va descoperi că, în lumea ei de basm a împlinirii dorințelor, vinovăția este cel mai puternic mijloc de a lega o persoană de un produs. Ea va începe să se restrânge și să se pedepsească din ce în ce mai mult în modul în care își trăiește viața de zi cu zi, ca o formă de salvatoare, într-un sistem de vinovăție vicariantă de tip martir.

În final, Ilsebill va ajunge să moară, ca un fel de Hristos al corporațiilor, și își va lua toate păcatele în mormânt. Setz conchide că motivul pentru care atât de multe basme europene atenționau împotriva dorințelor necugetate era că tema lor de bază este maturizarea individului. Într-o lume în care tehnologia face totul posibil, oamenii vor trebui să se confrunte cu sentimentul de gol și să caute noi modalități de a-și găsi sensul și scopul în viață.