În România se discută introducerea unui nou tip de concediu plătit destinat refacerii profesionale, menite să prevină epuizarea profesională. Inițiativa vine în contextul unei creșteri a stresului la locul de muncă, semnalată de instituții europene și de studii naționale. Concediul ar putea oferi angajaților zile libere suplimentare și sprijin psihologic fără a necesita justificare medicală.

Conform proiectului de lege, epuizarea profesională este definită după standardele OMS, ca o stare de consumare a energiei și de distanțare față de activitatea profesională, fără a fi tratată ca o problemă medicală. Se subliniază că această stare se dezvoltă în urma factorilor de stres persistenți, cum ar fi volumul sarcinilor și interacțiunea continuă cu publicul.

Angajatorii sunt obligați să informeze anual salariații despre riscurile de epuizare și metodele de prevenire. În plus, evaluarea internă a riscurilor psihosociale trebuie să includă aceste aspecte și să fie publicată la nivelul unității de lucru.

Pentru companiile cu peste 50 de angajați, legea prevede planuri anuale de prevenire, evaluări periodice ale riscurilor și un mecanism confidențial de sesizare a situațiilor de suprasolicitare. Acest mecanism garantează protecția confidențialității și nu poate conduce la consecințe negative pentru angajați.

Salariații au dreptul de a solicita zile de concediu pentru refacere profesională, fără a fi nevoiți să prezinte documente medicale. De asemenea, pot accesa activități de sprijin psiho-emoțional organizate de angajator, iar participarea la acestea este voluntară.

Costurile asociate cu pachetele de sprijin psihologic pot fi suportate parțial sau integral de către angajator. În cazul în care un salariat nu participă la aceste activități, acesta nu poate fi sancționat sau dezavantajat în mod profesional.

Regulamentul privind acest nou tip de concediu poate fi stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin normele interne ale fiecărei firme. Legislația propusă încearcă să ofere un cadru clar pentru abordarea stresului profesional, care în prezent depinde de inițiativele voluntare ale angajatorilor.

Acest pas reprezintă o răspuns la statisticile EU‑OSHA, care indică că aproximativ un sfert dintre lucrătorii europeni simt stres la locul de muncă. În România, cercetările recente confirmă o creștere a manifestărilor de epuizare, în special în sectoare cu sarcini ridicate și interacțiune continuă cu publicul.

În concluzie, propunerea de lege stabilește un mecanism de sprijin pentru angajați, axat pe prevenirea burnout-ului prin concedii plătite și intervenții psihologice. Implementarea sa ar putea reprezenta un progres semnificativ în protecția sănătății psihice a forței de muncă românești.