În 2025, computerele cuantice au devenit un subiect central al cercetării, dar capacitatea lor de a opera în afara laboratorului rămâne un subiect de dezbatere. Progresele observate includ creșterea numărului de qubiți și scăderea ratei de erori. Această evoluție ridică întrebări privind practicabilitatea reală a tehnologiei.

Sistemele NISQ (Noisy Intermediate-Scale Quantum) domină scena publică. Ele conțin de la zeci la sute de qubiți, dar sunt afectate de zgomot și decoerență. Rezultatele pot fi obținute doar pe perioade foarte scurte și fără corecție completă a erorilor.

Companii de top, precum IBM, Google, IonQ și Rigetti, au demonstrat progrese semnificative. IBM a depășit pragul de 1.000 de qubiți pe anumite arhitecturi, în timp ce Google îmbunătățește ratele de eroare ale sistemelor supraconductoare. Aceste realizări nu sunt suficiente pentru un calculator cuantic universal.

Pentru a obține qubiți logici stabili, fiecare qubit fizic trebuie replicat de sute sau mii de ori pentru corecția erorilor. Implementarea la scară mare a acestor scheme rămâne o provocare majoră din punct de vedere ingineresc. Resursele necesare depășesc în prezent capacitatea majorității proiectelor.

Condițiile de funcționare reprezintă un alt obstacol. Multe sisteme cuantice necesită temperaturi apropiate de zero absolut și alte medii extrem de controlate. Acest lucru limitează utilizarea lor la centre specializate.

În ciuda limitărilor, computerele cuantice pot fi utile în domenii precum simularea materialelor, chimia cuantică sau optimizarea proceselor industriale. Modelele hibride, în care un computer clasic lucrează în tandem cu unul cuantic, sunt testate în parteneriate cu industria farmaceutică și energetică.

Software-ul reprezintă un alt factor critic. Deși hardware-ul avansează rapid, algoritmii și instrumentele de programare rămân în fază incipientă. O lipsă de ecosistem software matur face dificilă utilizarea practică a dispozitivelor cuantice.

Estimările experților indică că un computer cuantic universal, capabil să ruleze algoritmi precum Shor la scară largă, ar putea fi realizat la un orizont de 10–15 ani, dacă progresul curent continuă. Această perioadă este influențată de descoperirile viitoare în stabilitatea qubiților și arhitectură.

Pe termen scurt, utilizarea practică a calculului cuantic se va concentra pe aplicații specifice, iar dezvoltarea de noi tehnologii și instrumente este esențială pentru a transforma progresele teoretice în realizări concrete.