pe 17 septembrie, dată marcată cu cruce neagră în calendarul ortodox, credincioșii o prăznuiesc pe sfânta muceniță sofia și pe fiicele sale, pistis, elpis și agapis. în capitală, una dintre bisericile ce poartă hramul sfintei, ctitorită în 1848, își cinstește anual ocrotitoarea prin slujbe speciale și rugăciuni dedicate. sfânta sofia este considerată protectoarea mamelor și a fiicelor, iar viața ei rămâne un simbol al răbdării, credinței și curajului în fața încercărilor.

sfânta sofia a trăit în secolul al ii-lea, la roma, și a fost o femeie creștină evlavioasă, mamă a trei fiice: pistis, elpis și agapis. pe timpul împărăţiei lui adrian, împăratul rău-credincios al romanilor, sfânta sofia și fiicele sale au fost denunțate împăratului, de către prefectul provinciei antioh, pentru că erau creștine. această denunțare a fost urmată de o serie de evenimente dramatice, care au culminat cu moartea fiicelor sale, pistis, elpis și agapis, care au fost martirizate la vârste fragede.

prenumele „sofia” provine din limba greacă și înseamnă „înțelepciune”. viața sfintei mucenițe sofia este un exemplu de credință neclintită, iar sărbătoarea din 17 septembrie devine un prilej de reflecție asupra celor trei virtuți teologale: credința, nădejdea și dragostea, valori care ar trebui să ne călăuzească pașii în fiecare zi. sfânta sofia este considerată o martiră, o mamă care și-a văzut fiicele ucise de împăratul adrian, și al cărei exemplu de răbdare și credință este păstrat și împărtășit de credincioși.

în tradiția ortodoxă, 17 septembrie este o sărbătoare marcată cu cruce neagră în calendar, ceea ce înseamnă că este prăznuită, dar nu este zi nelucrătoare. credincioșii aleg să meargă la biserică, participă la sfânta liturghie și aprind lumânări pentru sufletele celor dragi, transformând această zi într-un moment de reculegere și rugăciune. sfânta sofia rămâne un exemplu de credință și răbdare, iar prin viața și moartea ei, ne amintește de importanța valorilor creștine și a raportului nostru cu divinitatea.