Barycentru este punctul în raportul gravitaţional al sistemului nostru, iar tot ce se află în inima sistemului solar nu este un obiect fix, ci un loc care se mută.
Acest punct nu rămâne în centrul Soarelui; el se deplasează în funcție de alinierea corpurilor masive din sistem.

Conceptul barycentrului derivă din egalitatea masei combinate a Soarelui cu cea a planetelor și a altor obiecte din sistem.
Gravitaţia acționează asupra tuturor, iar atât planetele, cât și Soarele orbitează în jurul acestui centru dinamic.

Atunci când planetele mari, cum ar fi Jupiter și Saturn, se aliniază, forţele lor trage barycentru dincolo de nucleul solar, determinând o mică oscilare a Soarelui.
Astfel, Soarele „se clatine” ușor în spațiu, iar poziţia barycentrului variază de-a lungul anilor.

Observațiile NASA au confirmat aceste mișcări, demonstrând că ideea veche de 500 de ani, conform căreia Soarele este un punct static, nu mai este adecvata.
Datele colectate arată o corespondență precisă între variațiile barycentrului şi pozițiile planetelor.

Această dinamică a barycentrului are aplicaţii semnificative în astronomia modernă.
Prin monitorizarea oscilaţiilor unui stel, astronomii pot detecta prezenţa planetelor masive în jurul altor stele, utilizând efectul gravitaţional al acestora.

În concluzie, inima sistemului nostru este un punct în mișcare, nu un obiect fix, iar studiile continue contribuie la înțelegerea structurii sale.