Sergiu Celibidache, dirijorul român cunoscut pentru refuzul său de a înregistra muzică, stă în centrul unui nou interviu cu istoricul Stejărel Olaru, în care se detaliază parcursul său artistic, influența zen și legăturile cu regimul comunist român. Interviul, publicat recent de PressOne, oferă informații actualizate din cartea „Spaţiul Celibidache” (Omnium, 2025) și din arhivele Securităţii, clarificând controversele şi proiectele care au marcat viaţa dirijorului.

Cadrul istoric şi stilul dirijoral al lui Sergiu Celibidache
Sergiu Celibidache a condus Filarmonica din Berlin până în 1954, când a fost înlocuit de Herbert von Karajan. În acea perioadă, metoda sa de dirijare era descrisă ca o „meditație sonoră”, menit să elimine surplusul și să permită muzicii să curgă liber, conform declaraţiilor din interviu.

  • Accent pe prezenţa colectivă în repetiţii cu public.
  • Refuzul înregistrărilor, considerându-le „conservă a memoriei, nu muzică”.

Influenţa budismului zen şi conceptul de mindfulness
Olaru relatează întâlnirea tânărului Celibidache cu călugărul german Tao Chün (Martin Steinke) în anii 1939‑1944 la Berlin. Învăţăturile zen au modelat filozofia dirijorului:

  • „Fără gândire, muzica devine adevărată”.
  • Practica mindfulness a fost aplicată atât personal, cât şi la nivel de orchestră.

Controversele cu orchestrele şi disciplina severă
Celibidache a fost adesea catalogat ca un „dictator” în sala de concert, impunând:

  • punctualitate strictă, interdicţia discuţiilor în timpul repetiţiilor;
  • respingerea sindicatelor, motivată de dorinţa de a evita fragmentarea timpului muzical.

Aceste proceduri au generat conflicte cu filarmoniile din Berlin şi, ulterior, cu Orchestra Naţională a Franţei, unde programul era negociat cu sindicatele.

Proiectele culturale în România şi intervenţia Securităţii
În anii 1970, Securitatea a urmărit să atragă Celibidache în România pentru scopuri propagandistice. Dosarele Direcţiei de Informaţii Externe arată că:

  1. Celibidache a fost invitat să susţină concerte la Sala Radio din Bucureşti (1970, 1978, 1979).
  2. Securitatea a încercat să îl recruteze ca agent de influenţă, fără a avea succes.
  3. Planurile de a înfiinţa o şcoală internaţională de dirijorat la Bucureşti au eșuat din lipsa susţinerii lui Nicolae Ceaușescu.

Interviul subliniază că dosarul său se întrerupe în 1979, posibil din cauză că documentele au fost clasificate sau distruse în urma evenimentelor din decembrie 1989.

Legătura dintre carte, film şi cercetare
Cartea „Spaţiul Celibidache” și filmul „Cravata galbenă” (regia Serge Ioan Celebidachi, 2025) au apărut simultan, dar Olaru precizează că nu există o colaborare directă. Ambele proiecte au fost dezvoltate independent, interviul cu fiul dirijorului servind doar la clarificarea unor detalii biografice.

Colaborarea cu matematica şi formula „spaţiului Celibidache”
Matematicianul Mihai Botez, cunoscut pentru prognozele futurologice, a creat în anii ’80 o ecuație inspirată de principiile lui Celibidache, denumită „spaţiul Celibidache”. Deşi proiectul nu a prins la nivel oficial, interacţiunea dintre muzică şi știinţă evidențiază latura interdisciplinară a gândirii dirijorului.

Concluzie
Interviul cu Stejărel Olaru oferă o imagine completă a lui Sergiu Celibidache, evidențiind influenţele zen, disciplina riguroasă şi relaţiile tensionate cu regimul comunist. Documentele recent dezvăluite în „Spaţiul Celibidache” contribuie la înțelegerea profundă a acestui dirijor non‑conformist, invitând cititorii să continue să urmărească studiile şi publicaţiile care explorează moştenirea sa muzicală.