Beijingul jubilează: China se erijează în mediatorul global, cu o mână de ajutor la armistițiul SUA-Iran

Recentul acord de încetare a focului dintre Statele Unite și Iran a fost salutat drept un succes diplomatic major, însă o țară pare să aibă de câștigat indiferent de deznodământ: China. Beijingul este creditat cu un rol important în convingerea Iranului să accepte armistițiul. Presa chineză, controlată de stat, a prezentat evenimentul ca pe o victorie a diplomației chineze, consolidând imaginea țării ca actor global responsabil.

China, vectorul păcii în Orientul Mijlociu?

Presa de stat din China a preluat articole din publicații occidentale, subliniind rolul cheie jucat de China, Pakistan și alte țări în medierea acordului. Președintele american Donald Trump a sugerat că Beijingul a fost cel care a obținut consimțământul Iranului pentru încetarea focului. Aceasta a confirmat relatările oficialilor iranieni și pakistanezi, potrivit cărora Beijingul a avut un rol crucial în negocierile de la Islamabad.

Unii analiști sunt sceptici cu privire la influența reală a Chinei. Ei argumentează că acordul, așa cum a fost prezentat inițial de Teheran, este avantajos pentru Iran, astfel încât convingerea regimului să accepte termenii ar fi fost o sarcină ușoară. Nicolas Lyall, cercetător la o firmă de consultanță din Abu Dhabi, a subliniat că Iranul nu a făcut concesii reale în acordul de a începe discuțiile, putând prezenta acordul ca o victorie politică. Implicarea Chinei, în acest caz, nu ar fi fost atât de importantă pe cât se crede.

China nu a confirmat oficial rolul său activ în negocierile de la Islamabad. Totuși, la o conferință de presă, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Mao Ning, a declarat că China „a lucrat activ pentru promovarea detensionării și încetării tuturor ostilităților”.

Limite și interesele ascunse ale Chinei

Înainte ca cel de-al doilea mandat al lui Trump să zdruncine stabilitatea globală, China își construia o reputație de mediator în Orientul Mijlociu. Un exemplu notabil a fost medierea apropierii neașteptate dintre Arabia Saudită și Iran în 2023. Cu toate acestea, mulți analiști sunt sceptici cu privire la capacitatea Chinei de a garanta respectarea acordurilor de încetare a focului. China ar putea fi percepută ca un cumpărător important de petrol iranian, dar relațiile diplomatice sunt relativ limitate.

Song Bo, cercetător la Centrul pentru Securitate și Strategie Internațională al Universității Tsinghua, a afirmat că Iranul nu se află printre primele 10 țări cele mai importante pentru Beijing. Actul de a acționa ca garant al unui acord de încetare a focului ar reprezenta un angajament diplomatic costisitor, pe care China probabil nu și-l va asuma ușor, potrivit acestuia.

William Yang, analist la International Crisis Group, spune: „Dacă China poate să-și folosească influența asupra Iranului pentru a ajuta la facilitarea oricărei forme de încetare a focului, ar considera că este în interesul său să facă acest lucru”. Dar Beijingul ar fi „prudent” cu privire la dezvăluirea presiunii exercitate.

Armistițiul nu este doar o victorie de imagine pentru China. În pofida stocurilor mari de petrol ale țării, riscul unei recesiuni globale și al creșterii prețurilor la combustibilii fosili amenință economia chineză, dependentă de exporturi.

China și Rusia au sprijinit Iranul prin veto-ul unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU, propusă înainte de armistițiu, care viza redeschiderea strâmtorii Hormuz.