O dispariție subită, fără explicații, numită „ghosting”, produce mai multă suferință decât un refuz direct, arată un studiu recent. Fenomenul este tot mai prezent în interacțiunile moderne, în special în mediul online, și are consecințe emoționale importante pentru cei „ghostați”.

De ce aleg unii să ignore

Multe persoane recurg la „ghosting” pentru a evita disconfortul unei discuții dificile, arată cercetările. Preferă să pună capăt unei relații sau conversații prin tăcere, probabil pentru că simt că nu pot gestiona reacția celeilalte persoane. Acest comportament nu este o scuză, ci o explicație a mecanismelor prin care funcționează.

Adesea, cei care „ghost”-uiesc au un stil de atașament evitant, preferând să se retragă când relațiile devin prea intense emoțional. În astfel de situații, evitarea pare calea cea mai ușoară, chiar dacă impactul asupra celuilalt poate fi semnificativ. Psihologul Darcey Powell explică faptul că „ghosting”-ul apare frecvent când cineva vrea să evite o confruntare sau se simte inconfortabil.

Impactul mediului online

Mediul digital a facilitat apariția acestui fenomen. Fără contact direct, responsabilitatea se diminuează, iar consecințele dispar mai ușor. Studiile arată că „ghosting”-ul este mai frecvent în rândul tinerilor și în relațiile formate online.

Absența comunicării față în față și lipsa unor cercuri sociale comune amplifică această tendință. Deoarece reacțiile celuilalt nu sunt vizibile, evitarea devine mai simplă.

Consecințele emoționale ale ignorării

Creierul interpretează ignorarea ca pe o rană fizică, declanșând reacții similare cu cele provocate de durere. Lipsa unei explicații sporește stresul, deoarece creierul caută un răspuns, ceea ce duce la gânduri obsesive. Victimele „ghosting”-ului rămân prinse în așteptare și continuă să urmărească activitatea celeilalte persoane, arată cercetările.

În absența unui răspuns clar, oamenii interpretează situația, accentuând sentimentele de neliniște. Se întreabă ce au greșit sau ce ar fi putut face diferit.
Un studiu din 2025 arată că persoanele „ghostate” rămân atașate emoțional și continuă să urmăreasca activitatea celuilalt.