Vara, cândva nesfârșită, pare să treacă acum cu viteza luminii. Senzația că vacanța se termină brusc, odată cu apariția ghiozdanelor noi și a creioanelor colorate, este împărtășită de mulți. Dar de ce timpul pare să-și schimbe ritmul pe măsură ce înaintăm în vârstă? De ce verile din copilărie erau parcă eterne?

Secretul din spatele percepției timpului

Potrivit cercetătorului Marc Wittmann, percepția timpului este strâns legată de modul în care funcționează memoria. Experiențele noi, cele care ne scot din rutină, sunt cele care lasă amprente puternice în memorie. În copilărie, aproape totul este o premieră: prima plimbare cu poneiul, prima vizită la circ, prima vacanță la mare.

„Totul pare nou în copilărie: prima plimbare pe un ponei, prima vizită la circ, prima vacanță la mare, totul este o primă dată. Asta face ca amintirile să fie stocate ca ceva special”, explică Wittmann. Creierul copiilor este într-o continuă dezvoltare, procesând experiențele noi într-un sistem aflat în permanentă schimbare. Fiecare an este, practic, o nouă etapă.

De ce timpul accelerează cu vârsta

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, procesul de dezvoltare încetinește, iar lumea devine mai familiară. Experiențele noi devin mai rare, iar amintirile rămân mai puține. Nu este vorba că verile dispar, ci că lasă mai puține urme în memorie. Cercetările recente arată că, odată cu vârsta, nu ne pierdem neapărat intensitatea amintirilor, ci capacitatea de a înregistra momentele banale din viața de zi cu zi.

Această tendință începe în jurul vârstei de 30 de ani. În plus, rutina cotidiană joacă un rol important. Când zilele se aseamănă, amintirile devin mai puține și mai greu de reținut.

Cum putem încetini timpul

Wittmann recomandă căutarea experiențelor noi, chiar și prin schimbări mici în rutină. Activitatea fizică, relațiile sociale și stimularea mentală ajută, de asemenea. Este important să trăim momentul, fără a ne concentra exclusiv pe program.

„Emoțiile sunt, în esență, lipiciul memoriei. Dacă ceva este intens emoțional, va rămâne cu tine toată viața”, conchide cercetătorul.