Bișnițarii, termenul peiorativ folosit de presa oficială pentru cei ce practicau comerțul în epoca comunistă, au marcat profund imaginea economiei româneşti anilor ’80. Într-un regim de austeritate severă, aceşti „bișnițari” erau percepuţi ca o ameninţare la adresa planificării centralizate, iar autorităţile îi vânau frecvent.

Bișnițarii vânaţi în comunism

Din anii 1970‑1980, bișnițarii au fost acuzaţi de „speculaţie” şi de „parazitare a economiei româneşti”. Ziarele de partid descriau aproape în fiecare ediţie modul în care aceşti comercianţi ilegali „fostăen” erau implicaţi în:

  • vânzarea în piaţa neagră a produselor de bază – de la carne și zahăr la cosmetice;
  • evitarea controlului de stat prin transporturi clandestine din zonele de frontieră;
  • încălcarea raționalizărilor prin „reaprovizionare” extra‑oficială a magazinelor.

Reportajele din 1982, cum ar fi cel din Clopotul din Botoșani, menţionau explicit că bișnițarii „nu muncesc” şi „nu dezvăluie sursele de provenienţă”, subliniind, totodată, contextul de penurie severă al economiei româneşti anilor ’80.

Marele deficit alimentar și răspunsul bișnițarilor

Raportul CIA din 1983 sublinia că „lipsa alimentelor, în special a cărnii, făinii şi zahărului, era mai mare decât în anii 1950”. În acest climat, bișnițarii au devenit, paradoxal, un fel de „circuit de salvare” pentru cetăţeni. Ei reuşeau să achiziţioneze marfă din pieţele negre şi să o distribuie, deşi la preţuri suprapuse. Astfel, bișnițarii contribuiau la un mic flux de produse care, altfel, nu ar fi ajuns în gospodării, consolidând percepţia că comerţul în epoca comunistă era adânc interzis, dar inevitabil.

Transformarea bișnițarilor după 1990

După căderea regimului, bișnițarii au început să fie recunoscuţi ca primii antreprenori ai noii economii de piaţă. Comerţul în epoca postcomunistă a beneficiat de:

  • licenţe private pentru magazine mici, cum ar fi cea a Andei Baldau din 1990;
  • importuri din Grecia, Turcia şi Orientul Mijlociu, care au diversificat oferta de produse;
  • creşterea numărului de magazine de tip “privat” în capitală şi în staţiunile de munte.

Chiar dacă termenul „bișnițar” a rămas în limbajul popular, pretenţia legală a fost să se elimine stigmatul şi să se integreze acei comercianţi în structura oficială a pieţei libere.

Studiile recente și perspectivele comerțului informal

Analizele din 2023 publicate de Institutul Naţional de Statistică arată că aproximativ 12 % din tranzacţiile de consum din România se desfăşoară în afara circuitului fiscal, un fenomen cu rădăcini în bişnițarii din anii ’80. Experţii subliniază că, deşi „comerțul în epoca comunistă” a fost penalizat, astăzi există un consens că o parte a economiei informale poate furniza bunuri greu de găsit în reţeaua oficială, în special în zonele rurale.

În concluzie, bișnițarii au evoluat de la stigmatizarea comunistă la recunoaşterea ca pionieri ai economiei de piaţă. Înțelegerea lor oferă perspective valoroase asupra modului în care comerțul informal poate coexista cu sectorul formal, iar monitorizarea evoluţiilor în acest domeniu rămâne esenţială pentru o economie românească transparentă și sustenabilă.