Autor: Adrian Băzăvan – Grupul de iniţiativă civică “Lupii Tricolori”

În anul 2024, guvernul condus de Marcel Ciolacu a suportat din bugetul de stat taxele aferente vizelor turistice pentru mii de funcţionari publici, cu scopul de a scădea artificial rata refuzurilor la vizele pentru Statele Unite sub pragul de 3 % – cerinţa ridicată de Washington pentru includerea României în programul Visa Waiver. Operaţiunea a avut loc în contextul unui deficit bugetar de proporţii istorice**, când fiecare leu cheltuit genera presiune suplimentară asupra finanţelor naţionale. Cheltuială inutilă a fondurilor publice, cu un rezultat nul: deşi România a îndeplinit criteriile solicitate, Statele Unite au refuzat să ne admită în Visa Waiver.

Astfel, din bugetul de stat au fost achitate taxe private de viză pentru mii de angajaţi, în valoare de 160 USD (aproximativ 850 lei) per persoană. La Ministerul Afacerilor Interne au beneficiat peste 18 100 de funcţionari, taxele lor însumând 15 450 000 lei (câtva 3,1 milioane €). La Ministerul Apărării Naţionale s-au decontat taxele pentru peste 8 500 de cereri, în valoare de circa 7 300 000 lei. Alte instituţii – Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei şi, probabil, serviciile de informaţii – au urmat acelaşi model, sursele guvernamentale precizând că „cel puţin câteva zeci de mii” de angajaţi din sectorul public au beneficiat de vize plătite din fonduri publice. În total, această „distracţie” costisitoare a depăşit cu mult 20 de milioane de lei (între 4 și 5 milioane de euro), o sumă greu de justificat într-o perioadă de austeritate și tăieri bugetare.

O specie de taxă de protecţie. Guvernul Ciolacu a alocat milioane de lei către consulatul american, în speranţa de a „cumpăra” bunăvoinţa Washingtonului şi de a crea un avantaj electoral. Plăţile au fost efectuate pentru vize pe care beneficiarii nu intenţionau să le folosească efectiv pentru călătorii. Într-o criză financiară profundă, statul a preferat să suporte aceste costuri în credinţa unui beneficiu simbolic, fără nicio repercusiune directă pentru contribuabili sau pentru instituţiile publice.

Pentru a ilustra această strategie și a stimula campania de vizare, însuşi Premierul Marcel Ciolacu s-a prezentat la ghişeul consular al SUA pentru a solicita o viză turistică – deși, în calitatea sa oficială, nu avea nevoie de una (deţine paşaport diplomatic şi viză guvernamentală pentru deplasări oficiale).

Un aspect alarmant este faptul că „facilitatea” a vizat în mod explicit personal din domenii sensibile (apărare, ordine publică, securitate naţională). Practic, statul român a creat liste nominale şi a plătit pentru ca cei mai importanţi oameni ai ţării să fie supuşi controlului consular american, în eventualitatea unor călătorii în Statele Unite, tot pe cheltuiala bugetului public.

Din punct de vedere numeric, planul a produs rezultate: rata de refuz a vizelor pentru cetăţenii români a scăzut brusc, de la 8,79 % în 2023 la sub 3 % în 2024. Guvernul a sărbătorit, anunţând că România a îndeplinit toate criteriile şi a aşteaptă „invitaţia” oficială din partea SUA. Între timp, administraţia Biden părea deschisă: pe 9 ianuarie 2025, la puţine zile de la încheierea mandatului său, a comunicat includerea României în program, susţinând că ţara noastră a îndeplinit cerinţele stricte de securitate (inclusiv parteneriatele de schimb de informaţii privind terorismul şi criminalitatea). Noile reguli ale Visa Waiver pentru români urmau să intre în vigoare în jurul datei de 31 martie 2025.

Euforia a fost însă de durată scurtă. Odată cu schimbarea conducerii din Washington, accesul la Visa Waiver a fost închis brusc. În martie 2025, noua administraţie Trump a suspendat implementarea deciziei, iar pe 2 mai 2025 a confirmat oficial revocarea admiterii României în programul de călătorii fără viză. Departamentul Securităţii Interne al SUA a invocat necesitatea unei reevaluări „pentru a proteja integritatea VWP şi a asigura securitatea frontierelor şi imigraţiei”. Cu alte cuvinte, deşi România şi-a făcut temele, a plătit şi a depus toate documentele, în final a rămas în afara programului.



Sursa articol