Die My Love, filmul de debut regizoral al lui Rachelle Ramsay, a stârnit dezbateri intense în jurul portretizării tulburărilor postpartum și a violenţei domestice. În urma premierei la Festivalul de la Cannes, criticii au evidențiat atât faţetele inventive ale montajului, cât și lipsa de claritate asupra aspectelor medicale prezentate.
Contextul producţiei şi debutul la Cannes
Die My Love a fost prezentat oficial în mai 2024, în programul oficial al Festivalului de la Cannes. Regizoarea Rachelle Ramsay a declarat la conferinţa de presă că „toată discuţia despre postpartum este un mit”, subliniind intenţia de a explora „ruptura relaţiilor, blocajul creativ și declinul sexual după naștere”. Aceste afirmații au amplificat interesul publicului pentru tematica filmului.
Tematica principală: postpartum și tensiunea maritală
Die My Love abordează tema postpartum printr‑o serie de scene care ilustrează degradarea psihologică a protagonistei Grace. Filmul nu oferă detalii despre diagnostic sau tratament, lăsându‑se neclar dacă se găsește în zona depresiei postpartum sau a psihozei. Această omisiune a generat discuţii în rândul specialiștilor în sănătate mentală.
Personajele și dinamica relaţiei
– **Grace**: mamă singură, confruntată cu singurătatea și frustrarea creativă.
– **Jackson**: soţul său, prezentat ca un partener dificil, care aduce acasă un câine fără acord și așteaptă ca Grace să-şi asume sarcinile casnice.
Die My Love arată cum aceste elemente accentuează conflictul intern al lui Grace, dar nu descrie intervențiile medicale necesare în caz de auto‑vătămare.
Structura narativă și montajul
Die My Love adoptă o structură fragmentată, alternând între flashback‑uri ale nunţii, scene de partid și momentul prezent în care Grace se răneşte în baie. Montajul, realizat de Toni Froschhammer, creează o atmosferă subiectivă ce invită spectatorul să interpreteze realitatea protagonistului. Deşi tehnica este apreciată pentru originalitate, se critică lipsa de continuitate între scenele violente și reacţiile practice ale personajelor.
Reacţia critică şi implicaţii pentru sănătatea mentală
Criticii au subliniat că Die My Love, în ciuda impactului vizual, omite informaţii esenţiale despre tratarea tulburărilor postpartum. Lipsa unor detalii privind intervenţia medicală, prescrierea de medicamente sau consilierea psihologică poate genera o percepţie distorsionată a realităţii clinice. În consecinţă, specialiştii recomandă ca publicul să consulte surse medicale credibile pentru a înţelege mai bine riscurile postpartum.
Concluzie
Die My Love ridică întrebări importante despre violenţa domestică și depresia postpartum, dar nu furnizează un cadru medical complet. Pentru o informare corectă și continuă, este esenţial să se consulte resurse specializate și să se acorde atenție semnelor de alarmă în perioada post‑naştere.

Fii primul care comentează