Bucureștiul uită valorile naționale: Mihai Eminescu, un poet depreciat

Strada Mihai Eminescu, situată în inima Bucureștiului, simbolizează nu doar o arteră de circulație, ci o parte esențială a identității culturale românești. Cu toate acestea, după mai bine de două decenii de la restaurarea numelui său, starea acestei străzi continuă să rămână deplorabilă. Pe parcursul vremii, denumirea a fost modificată, iar autoritățile par că nu văd urgența de a onora memoria poetului național.

O Imagine Desfigurată a Patrimoniului

În 1998, bucureștenii se bucurau de inscripția „Str. Mihai Eminescu – poet național”, dar realitatea din teren contrazicea acest titlu. Care este, însă, relevanța unei plăci când aspectul străzii este unul mizerabil și lipsit de întreținere? În 2005, plăcuțele au fost alternative prin „Str. Mihai Eminescu – poet român”, iar în 2016 s-a ajuns la o nouă formulă: „Str. Mihai Eminescu – poet”, permițând o îndoială cu privire la valorile pe care le reprezentăm. Ceea ce este și mai tulburător este faptul că, în opinia unora, Eminescu ar putea reprezenta „cadavrul nostru din debara”, o afirmație jignitoare care reflectă o mentalitate superficială la adresa moștenirii culturale.

Cu ani în urmă, un apel la acțiune adresat autorităților locale a rămas fără ecou. Prof. univ. dr. Marin Voicu, un cetățean al Bucureștiului, reiterează că orașul său nu poate continua să ignore îndatoririle față de identitatea culturală națională. „Strada Mihai Eminescu merită o față corespunzătoare unui poet de talia sa”, afirmă el, subliniind că „moștenirea trecutului nostru trebuie cunoscută, admirată și asumată”.

Viziuni Contraste și Ignoranță Politică

Eminescu nu este singurul simbol cultural nerecunoscut. Numărul străzilor din București care poartă numele unor personalități marcante, precum I.L. Caragiale sau George Enescu, este semnificativ mai mic comparativ cu străzile ce poartă denumiri generice sau chiar absurde. Acest lucru ridică întrebarea: de ce o astfel de neglijență?

Politica locală nu a reușit să onoreze figura marelui poet, iar bulevardele capitalei românești par să fie dominate de denumiri anoste, care nu inspiră mândrie. De pildă, Bucureștiul are 90 de străzi de tip bulevard, însă doar câteva dintre ele poartă numele unor figuri relevante ale culturii române. Politicienii aleg, adesea, să denumească artere în funcție de interesele momentului, uitând că istoria, ideologiile și valorile trebuie să se întâlnească aici, pe străzile orașului.

Un Viitor fără Identitate

În contextul globalizării, pierderea identității culturale devine o temă din ce în ce mai discutată. Prof. Voicu observă un paradox în atitudinea actualilor decidenți: „Se pare că suntem condamnați să uităm ceea ce ne definește ca națiune, în timp ce alte culturi prosperă.” Subiectul lui Eminescu devine, în acest caz, emblematic pentru un întreg sistem care preferă să ignore trecutul în favoarea unor valori străine.

Astfel, întrebările rămân. Ce se întâmplă cu identitatea noastră? Este Eminescu doar un simbol al unei generații uitate, sau poate reprezenta un apel la acțiune pentru a ne salva valorile culturale? Răspunsurile nu vin ușor, dar este imperios necesar să ne reconsiderăm prioritățile.

Dacă ne lăsăm istoria să devină o „debară euroatlantică”, ne vom risipi nu doar moștenirea culturală, ci și viitorul acestei națiuni. Orașul București, cu toate străzile și personalitățile sale, trebuie să revină la o apreciere justă a celor care ne-au definit. Numai așa putem să navigăm cu încredere în direcția corectă.