falimentul Euroins a revenit în prim‑plan, odată cu perchezițiile desfășurate miercuri, 26 noiembrie, la mai multe adrese din București și Târgu Mureș, și cu o nouă acţiune de arbitraj a acţionarilor bulgari împotriva statului român în valoare de 575 milioane de euro.

falimentul Euroins a fost iniţiat oficial în 2023, după retragerea autorizaţiei de funcţionare de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Decizia a devenit definitivă prin hotărârea Curţii de Apel din 11 februarie 2025, marcând al patrulea caz de insolvenţă în sectorul asigurărilor RCA din ultimii zece ani.

impactul falimentului Euroins a fost resimţit de peste 2,7 milioane de români, ale căror poliţe RCA au devenit nevalabile pe termen lung, forţându-i să încheie noi contracte, de regulă mai scumpe, în scurt timp.

percheziţiile Euroins au vizat 12 locaţii în capitală şi două în Târgu Mureș, fiind efectuate la domiciliile a zece persoane fizice din conducerea executivă a companiei şi la sediile unor entităţi juridice controlate de patronatul bulgăresc.

în comunicatul de presă al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiție se menţionează următoarele infracţiuni investigate în dosarul penal al falimentului Euroins:
– delapidare cu consecinţe deosebit de grave;
– gestiune frauduloasă cu consecinţe deosebit de grave;
– spălare de bani;
– prezentarea, cu rea‑credinţă, de date neadevărate privind condiţiile economice sau juridice ale societăţii.

procurorii susţin că conducerea Euroins ar fi decapitalizat compania prin transferuri de fonduri către entităţi afiliate bulgăreşti, în timp ce plăţile de despăgubiri către asiguraţi au fost amânate sau subevaluate. Principalele mecanisme descrise includ:
– redirecţionarea primelor de asigurare către firmele controlate de acţionarii bulgari;
– amânarea şi respingerea nejustificată a cererilor de despăgubire;
– raportarea falsă a rezervelor tehnice către ASF.

ASF a constatat că rezervele tehnice ale Euroins erau subevaluate semnificativ: la deschiderea procedurii de faliment rezerva RBNS trebuia să fie de circa 1,7 miliarde lei, însă în evidenţele societăţii figura doar 683 milioane lei, rezultând un deficit de peste 1 miliard lei.

portofoliul RCA al Euroins reprezintă peste 95 % din totalul poliţelor vândute de companie, contrastând cu media de 50 % a restului pieţei. Rata combinată a daunei depăşea 100 %, indicând că Euroins plătea mai mult pentru daune decât încasează din prime, generând un dezechilibru structural și pierderi tehnice persistente.

investigaţia privind reasigurarea releasată de Euroins înainte de retragerea licenţei a identificat un contract abuziv cu o firmă afiliată, prin care s-au reţinut integral primele de reasigurare. Transferul de active financiare în valoare de 1,56 miliarde lei (bani în conturi, titluri de valoare și creanţe din reasigurare) a avut loc imediat după denunţarea contractului de către reasigurător.

alte operaţiuni financiare suspecte au inclus împrumuturi și tranzacţii cu entităţi afiliate în perioada 2020‑2023, generând un prejudiciu suplimentar estimat la peste 75 milioane lei.

în paralel cu percheziţiile, acţionarii bulgari Eurohold Bulgaria şi Euroins Insurance Group (EIG) au iniţiat o a doua acţiune de arbitraj la Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Litigiilor privind Investiţiile (ICSID) din Washington, solicitând despăgubiri în valoare de 575 milioane de euro. Cererea anterioară a fost respinsă de acelaşi centru, iar suma totală cerută statului român depăşeşte acum 1 miliard de euro.

representanţii Eurohold şi EIG susţin că revocarea licenţei Euroins România a fost “ilegală” şi că societatea era solvabilă la data de 17 martie 2025, invocând rapoarte independente ale unui actuar profesionist și ale Băncii Europene pentru Reconstrucție şi Dezvoltare. Ei consideră că percheziţiile din 26 noiembrie reprezintă un “act ruşinos” şi nu vor produce probe admisibile în instanţă.

falimentul Euroins şi procedurile penale asociate evidenţiază vulnerabilităţi majore ale pieţei de asigurări din România, în special în segmentul RCA. Evoluţia cazului – inclusiv arbitrajul internațional în desfăşurare – rămâne un subiect de interes pentru consumatori, investitori și autorităţi. Pentru a înţelege pe deplin implicaţiile și impactul asupra pieţei, este esenţial să se urmărească îndeaproape dezvoltările ulterioare.