Rezultatul prelungit al protestelor în Bulgaria a culminat cu rezignarea guvernului din Bulgaria la numai un an de la preluarea mandatului, premierul Rosen Zhelyazkov anunțând demisia în direct, cu câteva ore înainte de votul de moţiune de neîncredere propus de opoziţie. Decizia a venit pe fondul unor demonstraţii masive, care au reacţionat la politica economică și la percepția de corupție endemică.

Contextul protestelor și presiunea publică

Protestele în Bulgaria au atins un nivel fără precedent, cu mobilizări în Sofia și în orașe din toată țara.
Principalele motive invocate de protestatari includ:
– creșteri de taxe și contribuții sociale propuse în bugetul 2026,
– lipsa de măsuri eficiente împotriva corupției,
– temeri legate de costurile adoptării euro.

Participanţii, de la studenţi și muncitori până la pensionari, au scandat „Renunțați!” și au ținut pancarte „Sunt sătul!” evidenţiind nemulţumirea larg răspândită.

Reacția președintelui Rumen Radev

Președintele Rumen Radev a susținut public că „vocea oamenilor trebuie auzită” și a cerut demisia guvernului. În mesajul său de pe Facebook a accentuat conflictul dintre „vocea poporului și frica de mafie”. Radev se pregătește să solicite partidelor parlamentare formarea unui nou guvern și, în caz de eșec, să numească un guvern interimar până la următoarele alegeri.

Implicațiile pentru adoptarea euro

Bulgaria urmează să intre în zona euro pe 1 ianuarie, iar criza politică amplifică incertitudinea privind respectarea criteriilor de convergență. În lipsa unui guvern stabil, negocierile cu Comisia Europeană privind implementarea euro pot întârzia, iar investitorii se arată reticenţi. Autoritățile europene au subliniat anterior deficienţele în statul de drept și în strategiile anti-corupție din Bulgaria, aspecte ce devin și mai critice în contextul aderării euro.

Perspective pentru formarea unui nou guvern

După demisia lui Zhelyazkov, scena politică bulgară se confruntă cu:
– necesitatea unui coaliţionist sau a unei majorităţi în Parlament,
– eventuală constituire a unui guvern de tranziție susţinut de preşedinte,
– programarea celei de-a opta alegeri în patru ani, dacă nu se reușește formarea unei noi majorităţi.

Observatorii politici avertizează că stabilitatea guvernamentală este esenţială pentru gestionarea crizei economice și pentru progresul spre zona euro.

În concluzie, rezignarea guvernului din Bulgaria marchează o etapă pivotală în criza politică bulgară, cu repercusiuni directe asupra adoptării euro și asupra încrederii publice. Evenimentele evoluează rapid, iar monitorizarea continuă a negocierilor parlamentare și a reacţiilor europene rămâne crucială pentru înțelegerea viitorului politic și economic al Bulgariei.