John Higgins: „Poate numele meu este trofeul?”

Într-un meci tensionat pe micul ecran, veteranul snooker-ului, John Higgins, a tras nădejde că experiența sa se va impune în fața tânărului star Judd Trump, însă a recunoscut că adversarul său a demonstrat din nou strălucire pe masă. Cu ocazia unei sesiuni la BBC Two, Higgins a vorbit despre provocările întâlnirilor cu Trump și despre procesul de reinventare ca jucător.

O întâlnire plină de emoții

Discutând despre confruntarea recentă, Higgins a explicat cum a reușit, deși a întâmpinat dificultăți, să rămână concentrat. „El este atât de greu de jucat. Am ratat câteva mingi care ar fi putut să mă salveze, iar apoi el a făcut ceea ce știe să facă cel mai bine: a curățat masa”, a declarat Higgins, lăudând abilitățile de joc ale lui Trump.

Cu o atitudine optimistă, chiar și în fața unei desfășurări nefavorabile, Higgins a subliniat importanța mentalității în sportul de performanță. „Chiar și la 5-3, nu am renunțat. A fost la fel și în meciul cu Zhao Xintong. Cine știe, poate numele meu este trofeul?”, a adăugat el, lăsând să se înțeleagă că fiecare competiție este o oportunitate de a străluci.

Evoluția ca jucător

Reflecția lui Higgins nu se oprește doar la meciul cu Trump. Veteranul de 48 de ani și-a evaluat parcursul și a ajuns la concluzia că se află într-o formă mai bună ca niciodată. „Cred că sunt un jucător mai bun acum decât am fost vreodată. Când joci cu mari campioni precum Judd și observi cât de des te înving, devine clar că trebuie să îți îmbunătățești jocul”, a mărturisit acesta.

Higgins a recunoscut că începutul meciului a fost crucial, menționând că Trump ar fi trebuit să fie într-o poziție mult mai bună: „Dacă la început ar fi fost 4-0 pentru el, meciul s-ar fi încheiat. Dar la 3-1, am avut speranțe.” Această abordare arată determinarea sa de a nu se lăsa descurajat, chiar și în fața celor mai puternici adversari.

Viitorul lui Higgins în snooker

Cu o carieră ce se întinde pe aproape două decenii, Higgins a fost martorul transformărilor din snooker și a evoluției tinerelor talente. Deși întâmpină obstacole, el își păstrează optimismul și dă dovadă de o dorință continuă de a învăța și a se adapta. Relatia sa cu jocurile tinerilor jucători ca Judd Trump este complexă – o combinație de rivalitate și respect.

Aflat în plin proces de introspecție, Higgins reflectează asupra a ceea ce definește succesul în snooker. Dincolo de trofee și câștiguri, realizările sale se leagă de pasiunea sa pentru joc și de dorința de a-și depăși limitele. Chiar dacă trofeele pot părea obiectivele finale, el sugerează că numele său ar putea deveni, paradoxal, un simbol al excelenței în competițiile viitoare.

În concluzie, John Higgins rămâne un nume de referință în snooker, având în spate nu doar trofee, ci și o poveste de perseverentă și evoluție continuă, care inspiră atât jucătorii tineri, cât și fanii sportului. Aflat într-o lume competitivă, el ne reamintește că fiecare mare campion are momente de ezitare, dar caracterul și determinarea defineau calea spre succes.