A murit Domnica Trop, „privighetoarea” din Mehedinți

Rapsodul popular Domnica Trop, considerată „privighetoarea” de la marginea lumii, a încetat din viață luni, la vârsta de 87 de ani. Trăind în inima munților Mehedinți, în satul Izverna, Domnica Trop a lăsat în urma ei un moștenire culturală de neprețuit, avându-l ca mentor pe învățătorul Vasile Căpăstraru și fiind cunoscută pentru talentul său inegalabil.

Cântecul ca esență a vieții

Cu o carieră începută la vârsta de 27 de ani, prima apariție pe scenă fiind într-un spectacol folcloric în 1973, Domnica Trop a devenit rapid o voce reprezentativă a folclorului românesc. „Mărturisesc că s-a născut cu cântecul pe buze”, spunea ea, subliniind legătura profundă dintre viața ei și muzica populară. De-a lungul anilor, Trop a participat la festivaluri renumite, printre care și Festivalul Maria Tănase din Craiova, unde a obținut un premiu special.

„Cântecele mele au sufletul neamului meu, freamătul codrului și zborul păsărilor”, afirmă ea, descriind repertoriul său bogat în piese străvechi, care au fost împrumutate de interpreți renumiți din întreaga țară. În ciuda modestiei ei, câteva dintre cele mai cunoscute melodii, precum „Mărie, Mărie” și „Ursitoare, ursitoare”, continuă să răsune în inimile iubitorilor de folclor.

Amintiri și tradiții pierdute

Domnica Trop a păstrat cu sfințenie tradițiile moștenite de la mama ei, o faimoasă bocitoare a satului. „În lada cu zestre am păstrat aproximativ 20 de costume populare, fiecare având propria poveste”, povestea cu mândrie. Costumele, pe care nu a dorit să le vândă, reprezintă nu doar un simbol al identității sale, ci și al legăturilor profunde cu comunitatea și trecutul său.

Cântecele ei nu erau doar melodii, ci o formă de artă care reflecta viața rurală, dorințele și suferințele oamenilor de la țară. „Eu nu am pretenția să fiu plătită, pentru că înlăuntrul meu, sute de cântece sunt zestre”, declara ela, conștientă că aceste comori ale folclorului riscă să dispară odată cu ea.

Recunoașterea valorii culturale

De-a lungul carierei sale, Domnica Trop a fost recunoscută pentru contribuția sa la moștenirea culturală românească. În 2013, a primit titlul de Tezaur Uman Viu din partea Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, fiind considerată un reper al muzicii populare românești. „A devenit un simbol al păstrării cântecului autentic, specific Olteniei de sub munte”, afirmau atunci reprezentanții comisiei.

Desigur, dispariția sa reprezintă o pierdere imensă nu doar pentru folclorul românesc, ci și pentru satul Izverna, unde prinseseră viață povești și cântece. „Odată cu mine, o parte din tradiții se vor stinge”, a spus cu tristețe, în ultimele sale interviuri.

Moartea Domnicăi Trop lasă un gol imens în peisajul cultural românesc, închizând încă o ușă spre un trecut imbatabil. Instinctul ei de artist va rămâne viu în amintirea celor care au ascultat-o și vor continua să cânte vocile din folclorul autentic. Cântecele ei vor continua să răsune ca o evocare a vremurilor de altădată, amintind de frumusețea și bogăția culturii românești.