Creșterea militară din Guam, inițiată în 2006 prin mutarea a aproximativ 5 000 de marini din Okinawa, a adus pe insulă mii de militari, contractori și echipe de apărare, dar și un impact semnificativ asupra locuințelor disponibile pentru rezidenții locali. În ultimele luni, prețurile de închiriere au atins niveluri record, iar accesul la locuințe devine tot mai dificil pentru multe familii din Guam.

Impactul asupra pieței imobiliare din Guam

Creșterea militară din Guam a intensificat cererea de spații locative, iar oferta limitată a insulei nu poate ține pasul. Experții imobiliari subliniază că, pe lângă inflație și costurile ridicate ale materialelor de construcție importate, prezența forțelor armate crește presiunea asupra pieței. În plus, militarii primesc o indemnizație pentru locuință în străinătate care începe de la 2 200 de dolari pe lună, lărgind diferența dintre puterea de cumpărare a lor și cea a localnicilor.

Răspunsul oficial al militarilor

Rear admiral Brett Mietas, comandant al instalațiilor de apărare din Mariana, afirmă că autoritățile militare colaborează regulat cu guvernul guamanian pentru a gestiona provocările generate de creșterea militară din Guam. „Ne întâlnim cel puțin la fiecare 90 de zile cu guvernatorul și echipa ei pentru a discuta planurile viitoare”, a declarat el. Mietas a menționat că se explorează opțiuni precum parteneriate public‑private și finanțarea proiectelor de construcție incompletă, deși nu a oferit exemple concrete până în prezent.

Reacțiile comunității locale

Veteranii și activiștii din Guam exprimă sentimente contradictorii față de creșterea militară din Guam. Roy Gamboa, facilitator al întâlnirii „Battle Buddy Talk”, recunoaște că prezența forțelor armate aduce securitate, dar și creșteri de prețuri la locuințe. Tori Manley, lucrătoare contractuală la National Park Service, povestește că, în trecut, locuia în o cetățenie cu zece persoane într-un apartament de două camere; astăzi plătește 400 de dolari pe lună pentru un spațiu cu probleme la instalații, dar acceptă condiția pentru a rămâne pe insulă. Activistul Michael Bevacqua subliniază lipsa suveranității politice a guamanienilor, considerând că deciziile privind creșterea militară din Guam se iau fără consimțământul lor.

  • Dezvoltarea de noi locuințe destinate personalului militar.
  • Parteneriate cu dezvoltatori locali pentru finalizarea proiectelor neterminate.
  • Stabilirea unor subvenții de locuință pentru rezidenții cu venituri mici.

Concluzie

Creșterea militară din Guam continuă să modeleze economia și piața locativă a insulei, generând atât oportunități de muncă, cât și provocări semnificative pentru locuitorii autohtoni. Urmărirea evoluției acestor dinamici și informarea continuă rămân esențiale pentru a înțelege pe deplin impactul pe termen lung al prezenței militare în Guam.