multori de utilizatori raportează un răspuns mai lent, o scădere a autonomiei și erori la un telefon aproximativ la doi ani de la achiziție, iar inginerii explică că nu se află sub o strategie ascunsă.
Bateria litiu-ion, predominanta în telefoanele moderne, are între 300 și 500 de cicluri de încărcare înainte de a pierde capacitatea semnificativă.
După două anii de încărcare zilnică, de obicei cu o singură încărcare, bateria nu mai poate furniza curentul stabil, iar sistemul reduce performanța pentru a evita opririle bruște.

Supraîncălzirea, fie din jocuri, medii calde sau încărcare simultană cu utilizare, accelerează degradarea chimică a celulelor.
Astfel, bateria își pierde integritatea internă, iar restul telefonului rămâne funcțional.

Chiar și componentele interne trec prin un proces de uzură.
Repetată încălzire și răcire provoacă microdeformări ale cipurilor, iar memoria flash este rescrisă de mii de ori, reducând eficiența cu timpul.

Pe măsură ce blocurile de memorie devin mai lente, sistemul alocă resurse suplimentare pentru a compensa, iar dispozitivul pare mai lent.
Aplicările noi solicită mai multă memorie RAM și putere de calcul, iar telefoanele lansate cu o configurație diferită devin rapid depășite.

Designul compact al telefoanelor moderne limitează reparațiile; bateriile nu se pot înlocui cu ușurință și multe componente sunt integrate într-un singur modul.
Acest aspect amplifică efectele unei uzuri minore care, pe termen lung, devine o limitare majoră.

Actualizările de sistem adaugă, în unele cazuri, sarcini suplimentare: indexarea fișierelor, optimizarea aplicațiilor și reorganizarea sistemului pot cauza blocaje și consum crescut de baterie.
Suportul limitat pentru telefoanele vechi, fără actualizări de securitate, contribuie la scăderea performanței.

Fenomenul de „obsolescență funcțională” apare când aplicațiile și serviciile noi necesită hardware mai avansat.
Astfel, telefonul devine aparent depășit nu din cauza unui defect, ci pentru că cerințele digitale cresc peste capacitatea sa.

În ansamblu, perioada de doi ani nu reprezintă un defect brusc, ci o limită tehnologică naturală.
Efectele combină degradarea bateriei, uzura hardware, limitările software și cerințele tot mai ridicate ale aplicațiilor moderne.