Siguranța rutieră devine prioritate națională odată cu intrarea în vigoare a Ordinului MTI 1.901/2025, care transpune în legislaţia românească directivele europene și extinde cerinţele de protecţie pe întreaga reţea rutieră. Scopul este reducerea accidentelor grave şi mortale prin standarde stricte în proiectare, execuţie şi exploatare.

Modificări legislative prin Ordinul MTI 1.901/2025

Ordinul actualizat modifică anexa ordinului din 2012, introducând „linii directoare privind siguranţa rutieră” conforme cu Directiva 2008/96/CE. Aceste norme se aplică autostrăzilor, drumurilor naţionale, judeţene şi arterelor urbane majore, obligând toţi actorii implicaţi să ia în calcul utilizatorii vulnerabili (pietoni, biciclişti, motociclişti).

Evaluarea de impact asupra siguranței rutiere (EISR) în faza de proiectare

Pentru proiectele aflate în stadiul de proiectare, primul mecanism este evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere (EISR).

  • analiza alternativelor propuse din perspectiva siguranţei rutiere;
  • compararea opţiunilor prin studii de cost‑beneficiu;
  • elaborarea unui raport care evidențiază considerentele de siguranţă rutieră ce au influenţat alegerea soluţiei finale.

Raportul EISR trebuie să conţină un set de măsuri de remediere pe care investitorul le implementează imediat după aprobarea finală.

Auditul de siguranță rutieră pe parcursul proiectului

Auditul de siguranță rutieră devine obligatoriu în patru etape:

  1. studiul de fezabilitate;
  2. proiectul tehnic şi detaliile de execuție;
  3. etapa anterioară recepţiei la terminarea lucrărilor;
  4. etapa imediat următoare dării în exploatare.

Raportul de audit conţine patru capitole corespunzătoare fiecărui stadiu și propune măsuri de remediere privind profilul transversal, lizibilitatea semnalizării și sistemele de protecție, care trebuie aplicate înainte de încheierea fiecărui pas.

Inspecții periodice și managementul siguranței în exploatare

Odată cu punerea în exploatare, siguranța rutieră se monitorizează prin inspecții regulate la fiecare trei ani.

  • identificarea deficienţelor de vizibilitate, iluminat, marcaje și rugozitate;
  • emiterea de dispoziţii obligatorii pentru administratorii drumurilor;
  • elaborarea anuală a unui plan de măsuri bazat pe riscuri de către administratorii drumurilor naţionale.

Autoritatea Rutieră Română (ARR) prioritizează inspecţiile pe tronsoane cu nivel scăzut de siguranță și potenţial ridicat de îmbunătăţire.

Rolul Autorității Rutiere Române în monitorizare și formare

ARR actualizează cel puţin o dată la cinci ani evaluarea siguranței rețelei rutiere, clasificând segmentele pe baza volumului de trafic, a caracteristicilor geometrice şi a datelor privind accidentele grave.

  • centralizarea incidentelor într-o bază de date a accidentelor;
  • calcularea costului social mediu al accidentelor;
  • organizarea de programe de formare profesională pentru auditorii de siguranță rutieră, cu obligativitatea perfecţionării la fiecare doi ani.

Auditorii trebuie să fie independenţi faţă de investitor, proiectant sau executant, pentru a asigura obiectivitatea procesului de audit.

Concluzie – Implementarea Ordinului MTI 1.901/2025 consolidează cadrul legal al siguranței rutiere în România, aducând standarde europene în fiecare etapă a ciclului de viaţă al drumurilor. Prin evaluări de impact, audituri riguroase și inspecții periodice, autorităţile urmăresc reducerea accidentelor grave. Menţinerea actualizării informaţiilor și respectarea riguroasă a noilor norme reprezintă esenţa unei reţele rutiere mai sigure pentru toţi utilizatorii.