Gaura din stratul de ozon a înregistrat, pentru al doilea an consecutiv, valori relativ reduse comparativ cu cele mai mari și mai persistente din perioada 2020‑2023, potrivit datelor furnizate de serviciul de monitorizare atmosferică de la Bonn. Raportul publicat de EFE subliniază că concentraţia de ozon este mai ridicată, iar deficitul de masă a ozonului a scăzut.

Evoluţia găurii din stratul de ozon în 2025

În acest an, gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a apărut devreme, în mijlocul lunii august, şi a atins dimensiunea maximă de 21,08 milioane de kilometri pătraţi la începutul septembrie. Aceasta rămâne sub recordul de 26,1 milioane de kilometri pătraţi înregistrat în 2023.

Cifre cheie și comparativ cu anii precedenţi

  • Suprafaţa maximă: 21,08 mil. km² (2025) vs. 26,1 mil. km² (2023).
  • Interval de menţinere între 15‑20 mil. km² în septembrie‑octombrie.
  • Scădere rapidă în prima jumătate a lunii noiembrie, cu dispariţia totală pe 1 decembrie.
  • Coloana de ozon peste medie şi deficit de masă redus, indicând o concentraţie mai mare de ozon în stratosfera antarctică.

Rolul monitorizării atmosferice şi impactul Protocolului de la Montreal

Diretora Serviciului de Monitorizare Atmosferică din cadrul Copernicus, Laurence Rouil, a descris această evoluţie ca pe un „semnal încurajator”. Ea a atribuit progresul interzicerii substanţelor care afectează ozonul (SAO) şi aplicării Protocolului de la Montreal. În cuvintele ei, reducerea dimensiunii găurii din stratul de ozon reflectă „progresul constant” al comunităţii internaţionale în protejarea atmosferei.

Monitorizarea continuă a stratului de ozon, asigurată de Copernicus și de reţelele de sateliţi, oferă date esenţiale pentru evaluarea eficienţei măsurilor globale. În anii 2020‑2023, găurile mai mari şi mai persistente au subliniat riscul unor declinuri catastrofale ale stratului de ozon, pericol evitat prin reglementările impuse de Protocolul de la Montreal.

În contextul evoluţiilor actuale, menţinerea informării și monitorizării constante a stratului de ozon rămâne esenţială pentru a evalua impactul politicilor de mediu şi pentru a anticipa eventualele modificări ale atmosferei terestre.