O echipă de cercetători a elucidat un mister vechi de șase decenii: anomaliile magnetice detectate deasupra Lunii, cunoscute sub numele de amplificări magnetice externe lunare (LEME). Un nou studiu sugerează că aceste fenomene sunt rezultatul unei interacțiuni neașteptate a plasmei, generată de instabilitatea Kelvin-Helmholtz (KHI). Descoperirea ar putea oferi indicii despre mediul spațial și al altor corpuri cerești.nnCercetătorii au fost intrigați, timp de mulți ani, de creșterile inexplicabile ale intensității magnetice deasupra suprafeței lunare. Aceste evenimente, caracterizate prin vârfuri magnetice de până la zece ori mai mari decât fondul obișnuit al Lunii, au reprezentat o provocare pentru știință. Originea și mecanismul de propagare al acestora au rămas necunoscute, până acum.nn

Noua explicație științifică

Studiul, publicat în The Astrophysical Journal Letters, propune un mecanism specific. Potrivit cercetătorilor, aceste semnale sunt produse de o formă neexplorată anterior a instabilității Kelvin-Helmholtz. Această instabilitate apare atunci când două fluxuri de plasmă se deplasează unul pe lângă celălalt cu viteze diferite, creând valuri.nnÎn cazul LEME, vântul solar interacționează cu „minimagnetosferele” generate de anomaliile magnetice locale din regolitul lunar. Noua cercetare arată că instabilitatea KHI nu este limitată la zona de contact. Modelele matematice mai avansate au demonstrat că valurile rezultate se propagă în sus, generând unde secundare la altitudini mai mari.nn

Simulări și observații

Echipa de cercetare a apelat la simulări pentru a-și demonstra ipoteza. Aceste simulări au replicat diferite viteze ale vântului solar. Scenariile au arătat că, chiar și la viteze mici, valurile generate de turbulențe se propagă spre suprafață, creând unde secundare la înălțimi considerabile.nnDatele obținute în simulări au fost comparate cu observațiile reale colectate de misiunea Lunar Prospector din 1998. Corelarea dintre datele simulate și cele reale a oferit o validare solidă a modelului matematic avansat. Această validare a contribuit la elucidarea misterului.

Implicații și pentru Marte

Mecanismul explicat nu este specific doar pentru Lună. Cercetătorii sugerează că același fenomen se produce și pe Marte. Observațiile realizate de misiunea MAVEN au confirmat deja că instabilitatea KHI poate apărea în mediul plasmatic marțian. Pe Marte există numeroase anomalii ale scoarței, similare celor de pe Lună.nnAcest nou model ar putea oferi indicii valoroase despre mediul spațial a altor corpuri cerești slab magnetizate din sistemul solar. Studiul deschide noi perspective în înțelegerea fenomenelor magnetice din univers.