The new single The Fate of Ophelia de la albumul The Life of a Showgirl al lui Taylor Swift a reaprins discuţia despre legăturile dintre muzică şi literatura shakespeariană, aducând în prim‑plan figura tragică a Opheliei.

În cadrul podcastului New Heights, Taylor Swift a confirmat că „The Fate of Ophelia” se inspiră din tragedia Hamlet a lui William Shakespeare, fără a dezvălui însă detalii despre versuri sau tematică.

Un studiu realizat la Universitatea Oxford a adus în atenție un raport al unui coroner din 1569, care descrie moartea prin înecare a unei fetițe numite Jane Shaxspere. Documentul latin menționează că, în timp ce culegea „flori galbene” pe malul unui canal mic, fata a căzut și s‑a înecat. Similaritatea dintre numele Shaxspere și Shakespeare a alimentat ipoteza unei legături de rudenie.

„Descoperirea intrării lui Jane Shaxspere în arhivele coronerului a fost surprinzătoare; ar putea fi o coincidență, dar asemănările cu Ophelia sunt intrigante”, explică istoricul Steven Gunn în interviul acordat BBC.

Posibile surse reale ale tragediei Opheliei:

  • Jane Shaxspere – fetiță de 2‑ani și jumătate, înecată în 1569.
  • Katharine Hamlet – a murit în 1579 în râul Avon, lângă Stratford‑upon‑Avon.
  • Înecurile comune în secolul al XVI‑lea, în special în rândul femeilor care transportau apă.

În 1579, la doar 15 ani, Shakespeare ar fi putut auzi despre moartea lui Katharine Hamlet, o tânără care s‑a scufundat în râul Avon. În acea perioadă, înecarea reprezenta aproape jumătate din decesurile infantile, iar accidentele la puțuri sau în bărci erau frecvente.

„E ca și cum ar fi fost un accident rutier; înecarea era o amenințare majoră la fel ca alte tipuri de morţi accidentale”, a subliniat autorul Ben Crystal, subliniind contextul social al epocii.

În 1851, pictorul britanic John Everett Millais a ales-o pe Elizabeth Siddal ca model pentru celebra sa lucrare Ophelia. Siddal a stat în apă rece, cu lămpi de petrol care s‑au stins, dezvoltând pneumonie și fiind tratată cu laudanum, un opioid.

Complicaţiile de sănătate au condus la dependenţa de laudanum și, în 1862, Elizabeth Siddal a murit de supradozaj. Imaginea ei a rămas emblematică atât pentru Ophelia, cât și pentru alte figuri literare, cum ar fi Beatrice din Divina Comedie a lui Dante.

Conexiunea dintre The Fate of Ophelia și aceste evenimente istorice rămâne neclară, însă melodia lui Taylor Swift reînvie interesul pentru modul în care tragediile reale au inspirat creaţia shakespeariană.

În concluzie, „The Fate of Ophelia” reînnoiește dialogul dintre muzică, literatură și istorie, invitând publicul să urmărească evoluţia informaţiilor despre Ophelia și să rămână la curent cu noi cercetări.