Plagiatul ministrului Justiției, Radu Marinescu, provoacă un scandal mediatic

Radu Marinescu, actualul ministru al Justiției, se află în centrul unei controverse după ce a fost acuzat de plagiat în lucrarea sa de doctorat. La câteva ore după publicarea investigației efectuate de jurnalista Emilia Șercan, ministrul a reacționat vehement, denunțând „calomnii” și susținând că scandalul ar fi fost provocat cu scopul de a bloca proceduri importante în domeniul justiției.

„De ce acum? De ce eu?”, a întrebat Marinescu într-o postare pe Facebook, încercând să discrediteze investigația care îi contestă autenticitatea lucrării academice. Reacția sa a fost rapidă și amplu mediatizată, alimentând o campanie de denigrare împotriva autoarei, orchestrată de susținătorii săi.

O reacție trimisă către PSD

Punctul de pornire al scandalului a fost articolul publicat de Emilia Șercan, care a demonstrat că teza de doctorat a ministrului conține 140 de pagini plagiate din diverse lucrări. În fața acuzațiilor, Marinescu nu a ezitat să acuze PSd de orchestrarea unei campanii de defăimare împotriva sa. „Ministrul Justiției nu este un palton de învinovățire”, a declarat acesta, acuzându-i pe jurnaliști și pe politicienii din opoziție că ar folosi plagiatul ca armă politică.

În ciuda argumentelor aduse de ministru, plagiatul este considerat un furt intelectual, iar justiția academică cere standarde stricte de originalitate. Emilia Șercan a evidențiat că standardele de citare erau deja bine stabilite în momentul în care Marinescu și-a susținut teza, astfel încât argumentele legate de „normele timpului” sunt insuficiente.

Controversa apărării avocățești

Marinescu a încercat să se apere spunând că lucrarea sa a trecut prin filtrele de evaluare ale CNATDCU și că a primit un verdict favorabil din partea comisiei de doctorat. „Dețin un verdict de la CNATDCU care atestă conformitatea lucrării mele”, a afirmat ministrul. Cu toate acestea, experții în drept și în etica academică subliniază că validarea primită nu elimină responsabilitatea pentru plagiat.

Critica sa de a respinge investigațiile jurnalistice ca fiind o simplă „obsesie calomnioasă” nu a fost bine primită. Emilia Șercan a catalogat această abordare drept un exemplu de cinism, subliniind că a se compara cu o victimă a abuzului de putere este o impietate. „Procurorul Cristian Panait a fost o victimă reală, zdrobită de presiunea politică”, spus ea, evidențiind absurditatea asemenea comparații.

Continuarea investigației și reacțiile din mediul academic

Investigația lui Șercan a fost rezultatul unor săptămâni de documentare. Sute de pagini au fost comparate, cărți cumpărate sau consultate la biblioteci, iar implicarea sa în această problemă arată determinarea unei jurnaliste de a scoate la lumină faptele. „Nu este o chestiune de politică, ci de integritate academică”, a estimat Șercan.

Mediul academic a reacționat cu îngrijorare la aceste dezvăluiri. Profesori universitari și cercetători din diverse instituții și-au exprimat neliniștea cu privire la impactul pe care astfel de scandaluri îl pot avea asupra credibilității procesului academic în România.

Pe de altă parte, ministrul Justiției a insistat că plagiatul trebuie abordat dintr-o perspectivă diferită, susținând că acuzațiile sunt parte dintr-o agenda politică mai largă. „Este un atac asupra justiției românești”, a declarat el, încercând să redirecționeze discuția de la gravitatea acuzațiilor.

Controversatul caz al lui Radu Marinescu rămâne deschis, iar comunitatea academică și jurnaliștii așteaptă noi evoluții în această poveste care continuă să stârnească pasiuni și să ridice întrebări legate de integritate și responsabilitate în rândul celor care conduc destinele justiției din România.