Béla Tarr, maestrul cinematografiei lente, a decedat la 70 de ani
Regizorul ungar Béla Tarr, cunoscut pentru filmele sale apocaliptice și inovatoare, a murit marți dimineață, la vârsta de 70 de ani. Anunțul a fost făcut de Academia Europeană de Film, unde Tarr era membru din 1997. Aceștia au specificat că artistul a decedat „după o lungă și gravă boală” și au subliniat pierderea „unui regizor remarcabil și a unei personalități cu o voce politică puternică”.
Familia lui Tarr a solicitat înțelegere din partea presei și a publicului, rugând ca aceștia să nu solicite declarații în aceste momente dificile.
O carieră dedicată „cinematografiei lente”
Béla Tarr este considerat un proeminent exponent al mișcării numite „cinematografie lentă”, un stil caracterizat prin imagini în alb și negru, cadre lungi și neîntrerupte, dialog minimal și o abordare care respinge plot-urile tradiționale. Filmul său emblematic, „Sátántangó” din 1994, se întinde pe șapte ore și jumătate și ilustrează lupta unei mici comune ungare după prăbușirea comunismului.
Acest opus, deși extrem de lung, a fost primit cu aprecieri critice și este adesea inclus pe listele celor mai mari filme realizate vreodată. „Tarr a deschis uși către o altă dimensiune a cinematografiei, provocând spectatorii să reflecteze asupra propriei existențe”, a remarcat un critic de film.
Impactul asupra cinematografiei mondiale
Născut pe 21 iulie 1955 la Pécs, Ungaria, Tarr și-a început cariera în cinematografie la vârsta de 16 ani. Primele sale lucrări au fost realizate cu un grup de cineaști talentați, atrăgând atenția studioului Béla Balázs. În 1979, și-a lansat debutul „Cuibul familiei”, marcând începutul unei cariere de succes.
Printre filmele sale notabile se numără „Damnation” (1988), care a fost considerat prima producție independentă din Ungaria. Acest film, care aduce în prim-plan povestea unui bărbat deprimat îndrăgostit de o cântăreață căsătorită, a fost primit cu aclamație la Festivalul de Film de la Berlin, stabilind mișcarea de cameră controlată pe scena internațională.
Celebra sa peliculă „Werckmeister Harmonies”, co-regizată cu soția sa, Ágnes Hranitzky, a fost lansată în 2000, consolidându-i renumele de inovator în cinematografie. Filmul, ce constă din doar 39 de cadre, explorează complexitățile vieții sub regimul comunist, într-un context sumbru.
Ultimul capitol: o moștenire durabilă
În 2007, Tarr a prezentat „Bărbatul din Londra”, cu Tilda Swinton în rolul principal, la Festivalul de Film de la Cannes, iar în 2011 a debutat cu „Calul din Torino”, o lucrare despre o faină intenționată să ilustreze zbuciumul existențial. Acest film a fost recompensat cu Marele Premiu al Juriului la Berlin, moment în care Tarr a anunțat că acesta va fi ultimul său film.
După încheierea carierei sale filmografice, Béla Tarr s-a dedicat educației tinerilor cineaști, fondând în 2012 școala Film.Factory în Sarajevo, unde a predat până în 2016. Această experiență a fost împărtășită și de vizitatorii celebri, cum ar fi Tilda Swinton și Pedro Costa, aducând o contribuție semnificativă la viitorul cinema-ului.
Tarr este supraviețuit de soția sa, Hranitzky, lăsând în urma sa o moștenire artistică impresionantă, care va continua să inspiră generații de cineaști și iubitori de artă. Moartea sa reprezintă nu doar o pierdere personală pentru cei din jurul său, ci și pentru toți aceia care au fost atinși de viziunea sa artistică unică.

Fii primul care comentează