Marea Unire a României, proclamată la Alba Iulia pe 1 decembrie 1918, reprezintă momentul în care reprezentanţii transilvăneni, banateni și crișăni au votat unanim unirea cu Regatul României, consolidând un stat național modern. Evenimentul a marcat sfârșitul unui război sângeros și a pus bazele unui proiect politic și social cu impact durabil.

Contextul războiului și idealul românesc în Primul Război Mondial

Pe 17 august 1916 România a semnat un tratat secret cu Antanta, căutând egalitate la viitoarea conferință de pace și anexarea teritoriilor locuite de români. După un avans în Transilvania, forțele germano‑bulgaro‑otomane au ocupat majoritatea teritoriului românesc, forțând guvernul și regele Ferdinand să se mute la Iași. În 1917, cu sprijinul Rusiei, armata română a obținut victorii tactice la Mărășești, Mărăști și Oituz, dar armistițiul cu Puterile Centrale a urmat ieșirea Rusiei din război. Deși militar a pierdut, România a continuat lupta pe plan diplomatic.

Drumul diplomatic și militar spre Marea Unire

Acțiunile politice din Basarabia și România

  • 9 aprilie 1918 – Sfatul Țării din Basarabia votează independența față de Rusia și unirea cu România.
  • 24 august 1918 – la Paris, este înființat Consiliul Național al Unității Române, susținut de Puterile Antantei.
  • 2 septembrie 1918 – Congresul de la New York adoptă rezoluția pentru autodeterminarea popoarelor din Austro‑Ungaria.

Inițiativele din Transilvania și Ungaria

În Oradea, Partidul Național Român adoptă declarația pentru un Consiliu Național Central Român în Transilvania. Alexandru Vaida‑Voevod citește în Budapesta declarația de autodeterminare a românilor din Transilvania, iar pe 9 noiembrie 1918 Consiliul Național Român trimite un memoriu cerând cedarea teritoriilor: Arad, Maramureș, Caras‑Severin, etc. O zi mai târziu, România reintră în război, ocupând pasul Tulghes și avansând în regiunea secuiască.

Adunarea Națională de la Alba Iulia și proclamarea unirii

Alegerile pentru Adunarea Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria au ales 1288 de membri, iar pe 1 decembrie 1918 s-a votat unanim Unirea. Principiile adoptate – libertate națională, drepturi egale, libertate religioasă, vot universal secret și egal, libertate de presă, întruniri și asociații, reforme agrare și drepturi pentru muncitori – au stat la baza noului stat. Ulterior, trupele române au ocupat Brașov (7 dec.), Sibiu (12 dec.) și Cluj (24 dec.), iar pe 11 decembrie regele Ferdinand a promulgat legea de unire a României cu Transilvania, Banat, Crișana, Satu Mare și Maramureș.

Comemorări recente și actualizări

În 2023 și 2024, România a sărbătorit 105 ani de la Marea Unire cu expoziții la Muzeul Național al Unirii, emisiuni speciale la TVR și delegații oficiale la Albă‑Iulia. Parlamentul a adoptat un proiect de lege pentru instituirea Zilei „Patrimoniului Unirii” pe 1 decembrie, menită să promoveze educația civică și cunoașterea principiilor unirii în școli. De asemenea, un nou centru de cercetare a documentelor din perioada interbelică a fost inaugurat la Cluj, facilitând studii privind rolul Consiliului Național Român în procesul de Unire.

Marea Unire rămâne un reper esențial pentru identitatea și evoluția României. Pentru a înțelege pe deplin implicațiile istorice și sociale ale acestui eveniment, este util să urmărim evoluțiile academice și comemorative care păstrează vie memoria unirii.