O lege recentă numită G RAM G schimbă modul în care funcționează programul indian de garanție a locurilor de muncă rurale, adăugând un nou număr de zile de muncă garantate și modificând contribuția finanțării.
În inițialitate, acest sistem, lansat în 2005, acorda fiecărui gospodărie rurală dreptul la 100 de zile de muncă plătită, cu un salariu minim statutar.
În urma reformei, numărul a fost mărit la 125 zile, iar partajul costurilor a trecut de la 90:10 la 60:40 între guvernul central și statele.

Programul a fost creat pentru a oferi un loc de muncă sigur în regiunile rurale, unde 65% din populația de 1,4 miliarde de oameni trăiește și depinde în mare parte de agricultură, sector care generează doar 16% din PIB-ul național.
Mai mult, majoritatea beneficiarilor sunt femei și membri ai comunităților marginalizate, reprezentând peste jumătate dintre lucrătorii implicați.
În perioadele de criză, cum ar fi pandemia de Covid-19, sistemul a stimulat consumul rural și a redus nivelul de sărăcie.

Criticii susțin că schimbarea financiară poate submina dreptul de a avea loc de muncă, deoarece statele vor fi obligate să contribuie la 40% sau mai mult din costuri, iar centralul își păstrează puterea de alocare.
Un raport recent indică faptul că doar 7% din gospodăriile rurale au beneficiat cu adevărat 100 de zile de muncă în anul 2023-24, sugerând că plafonul nu a fost în mod real aplicat.
Economiștii avertizează că, fără o creștere a salariilor, extinderea numărului de zile poate fi doar superficială.

În ciuda criticilor, studii independente au arătat că programul a crescut veniturile beneficiarilor cu 14% și a scăzut sărăcia cu 26%.
De asemenea, a fost observat o reducere a ratei de plată a terenurilor și o creștere a angajărilor în zonele rurale.
Însă, în anumite state, lipsa de fonduri și întârzierile în plata salariilor au dus la probleme semnificative, exemplu fiind reducerea bugetelor din 2022 în West Bengal.

Cercetările arată că, pe termen lung, programul nu generează locuri de muncă permanente în sectoare nonagricole, iar creșterea participării la forța de muncă reflectă mai degrabă stres economic decât oportunități de angajare de calitate.
Analiza indică că majoritatea noilor angajați se ocupă de activități cu productivitate scăzută, cum ar fi asistența familială neplătită.
Pe scurt, reforma G RAM G promite să consolideze dreptul la muncă, dar impactul său real rămâne de urmărit.