Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit duminică, 30 noiembrie, ca creştinător al neamului românesc, iar noaptea din ajun este încărcată de obiceiuri precreştine, strigoi și ghicirea ursitului.

Istoria și semnificaţia sărbătorii Sfântului Andrei

Sfântul Apostol Andrei, al cărui nume provine din grecescul „Andreas” (viteaz), figura în calendarele ortodox, romano‑catolic, luteran şi anglican.

El este recunoscut ca „cel dintâi chemat” și a predicat în Scytia și Asia Mică, unde a fost martirizat la Patras, pe crucea în formă de X.

Conform Sinaxarului, în 357 moaştele sale au fost mutate la Constantinopol, unde au stat alături de cele ale Sfântului Luca și ale Sfântului Timotei.

În România, Sfântul Apostol Andrei a fost proclam

at Ocrotitor al țării în 1997 și sărbătoarea sa a devenit națională în 2001, marcând începutul sezonului de iarnă.

Legende și legătura cu poporul român

Tradiţia îl numește „Apostolul Lupilor”, sugerând că a adus Evanghelia geto‑dacilor, al căror simbol era lupul.

Se spune că un lup l-a ghidat pe Sfântul Apostol Andrei spre o peșteră din Dobrogea, la 4 km de Ion Corvin, transformată în biserică în 1944 de episcopul Chesarie Păunescu.

Aceste povești rămân vii în colinde și folclor, consolidând imaginea Sfântului Apostol Andrei ca părintele spiritual al românilor.

Obiceiuri și superstiții de noaptea Sfântului Andrei

Noaptea Sfântului Andrei este considerată momentul în care hotarul dintre lume și nevăzut se dizolvă, favorizând practici de ghicire și protecție.

– Se atârnă cununi de usturoi la uși și ferestre pentru a păcăli strigoii.
– Se împărtășește pâine în curte, pentru a împiedica duhurile să pătrundă în casă.

Alte ritualuri includ:

* plasarea crenguţelor de vişin în apă pentru a vedea înflorirea până la Crăciun;
* semănarea de grâu în vase mici ca semn de belşug;
* 12 cepe lângă pod, fiecare reprezentând o lună a anului.

Fetele care caută ursitul se pot așeza sub perna cu busuioc sfinţit și așteaptă apariţia chipului în vis.

În unele zone, se crede că lupii încep să vorbească în noaptea Sfântului Andrei; pentru a-i ține la distanță, se confecţionează cruci din ceară de albine.

Recunoaşterea oficială și reperele contemporane

În 2023 și 2024, Biserica Ortodoxă Română a organizat peregrinări majore la capul Sfântului Apostol Andrei, aduse la Iaşi și la Catedrala Naţională din Bucureşti.

Ministerul Culturii a lansat în 2024 un program de restaurare a peşterii din Dobrogea, subliniind valoarea spirituală și turistică a locului asociat Sfântului Apostol Andrei.

Aceste evenimente au consolidat statutul sărbătorii Sfântului Andrei ca element central al identităţii culturale și religioase românești.

Concluzie: sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei rămâne un punct de cotitură în calendarul ortodox, îmbinând credinţa, tradiţiile populare și recunoaşterea naţională. Pentru o înţelegere mai profundă a obiceiurilor și a semnificaţiei sale, este util să urmărim evoluţiile culturale și religioase ale acestui moment al anului.