Soborul Maicii Domnului, sărbătoare cu cruce roșie pe 26 decembrie, a doua zi de Crăciun, marchează o zi specială în calendarul ortodox, în care devotamentul față de Fecioara Maria este amplificat după celebrarea Nașterii Domnului. În această zi biserica se concentrează pe rolul matern al Maicii Domnului, considerată „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”, conform interpretărilor teologice. Petrecerile liturgice sunt însoțite de rânduiala solemne a credincioșilor, care se adună pentru a cinsti Fecioara și pentru a rugăci pentru protecție și bine.

Soborul este o adunare a credincioșilor, care reflectă conceptul de „sobor” din tradiția greco-slavă, adică o reuniune în numele lui Dumnezeu. În contextul sărbătorilor de iarnă, această zi pune accentul pe ascultarea, smerenia și credința de care a demonstrat Fecioara Maria. Astfel, se reamintește că Născătoarea de Dumnezeu a fost alegerea și vehiculul în care a venit întruparea divină.

În cadrul liturghiei de pe 26 decembrie, se aprind lumânări pentru cei adormiți și se fac rugăciuni de protecție pentru familie și sănătate. Credincioșii cred că rugăciunile adresate Maicii Domnului pot influența binele gospodăriei, iar liturghia este un punct de plecare pentru această credință. De asemenea, se preia tradiția de a nu da sare sau bani în această zi, ca să nu alungi norocul și belșugul.

În cultura populară românească, Soborul Maicii Domnului este cunoscut și ca „Ziua Moașelor” sau „Ziua Femeilor”. Femeile care s-au născut în anul curent aduc daruri simbolice moașelor, un gest de recunoștință și de purificare. În rândul rural, există obiceiul de a stropi moașele cu apă sau de a le oferi monede, pentru a atrage rodnicie și prosperitate.

În zona urbană, tradiția de a nu da sare sau bani a fost înlocuită cu ritualul de spălare a mâinilor cu apă în care este pus busuioc sau o monedă. Acest gest simbolic aduce curățenie și atrage prosperitatea în noul an. De asemenea, oamenii se uită la această zi ca la o perioadă în care se pune accentul pe bunătate și pe generozitate.

Masa de sărbătoare de pe 26 decembrie este menținută în mod tradițional și rămâne o ocazie pentru a oferi alimente rămase rudele și vecinii. Această practică de milostenie este văzută ca un gest care consolidează legăturile de familie și comunitate. În unele zone, se păstrează obiceiul de colindat, în special în rândul copiilor, care primesc mere, nuci sau colaci ca simboluri de noroc.

În contextul sărbătorilor, obiceiul de a vizita rudele este intensificat, iar întâlnirile cu nași, fini și prieteni au o importanță crescută. Acest lucru consolidează legăturile de familie și contribuie la crearea unui ambient de comuniune și solidaritate. În anumite sate, tinerii se adună pentru jocuri și petreceri, marcând bucuria sărbătorii.

Soborul Maicii Domnului nu este doar o zi din calendar, ci o perioadă de reflecție asupra modului în care credința, ascultarea și iubirea jertfelnică pot fi integrate în viața cotidiană. În această zi, Maica Domnului rămâne un model de smerenie și nădejde pentru creștini, mijlocitoare între oameni și divinitate. Biserica reafirmă legătura profundă dintre Nașterea Domnului și femeia care L-a purtat în pântece, oferind credincioșilor un reper spiritual esențial în perioada sărbătorilor de iarnă.