teoria care redefinește origine universului propune că cosmosul nu a început cu un singur eveniment exploziv, ci cu un ciclu continuu de contractare și expansiune, eliminând nevoia unei singularități inițiale.

În loc de „Big Bang” ca punct de pornire, conceptul îl compară cu un „plămân cosmic” care se strânge până la un punct critic și apoi revine, inițiind o nouă fază de expansiune. Acest mecanism ar putea explica cum a devenit posibilă formarea și creșterea dimensiunilor universului.

Ideea ciclică a fost la început prezentată de Richard Tolman în anii treizeci, când a susținut că un univers poate suferi contracții și expansiuni repetate. Timpul nu a fost, în acest cadru, un început absolut, ci un flux continuu de relanseări.

Cei doi fizicieni Anna Ijjas și Paul Steinhardt au introdus recent modele bazate pe gravitația cuantică în buclă și pe teoria stringurilor. Aceste teorii permit un „bounce” fără singularitate, în care forțele cuantice opresc colapsul și declanșează re-expansiunea.

În scenariile propuse, densitatea extremă a universului produce o forță inversă, interzicând colapsul complet și forțând revenirea la o fază de expansiune. Unele modele prezintă un singur bounce, altele un număr infinit, fiecare succesiv crescând exponențial în dimensiune.

Importanța acestei teorii constă în integrarea relativității generale cu mecanica cuantică, două domenii care se confruntă adesea cu contradicții. Această unificare ar putea oferi un cadru teoretic fără puncte de singulare.

Cu toate acestea, unele analize recente sugerează că legile fizicii cuantice ar putea exclude complet un univers ciclic, impunând inevitabilitatea unei singularități inițiale. Astfel, dezbaterea rămâne deschisă.

Implicațiile unei astfel de teorii sunt semnificative: universul ar fi parte a unui lanț infinit de „renașteri”, schimbând perspectiva asupra timpului, materiei și posibilității altor universuri.

Cercetările viitoare, bazate pe observații cosmologice și experimente de fizică cuantică, vor trebui să confirme sau să respingă această ipoteză, determinând în cele din urmă dacă teoria care redefinește originea universului este adecvată.