Serbia este martora unor proteste semnificative, la aproape un an de la tragicul accident din gara din Novi Sad, unde 16 oameni și-au pierdut viața. Acest incident a fost perceput de majoritatea serbilor ca un semnal de alarmă referitor la corupția endemică de la nivelul conducerii țării, reprezentate de președintele Aleksandar Vučić. Protestele au devenit violente, rezultând în rănirea a peste 130 de polițiști[1], o situație care a permis liderului de stat să-i eticheteze pe manifestanți ca „teroriști”. Însă e important să se distingă furia justificată a protestatarilor de acțiunile forțelor speciale ale poliției din Serbia, cunoscute pentru tehnicile lor de provocare.

Pe fondul acestor evenimente, este evident că poporul sârb își dorește reformă și un viitor diferit față de realitatea zilnică trăită până în prezent, realitate accentuată de tragedia din Novi Sad, survenită în noiembrie 2024. Aleksandar Vučić și oamenii săi se opun acestei dorințe majoritare prin menținerea ferma a puterii, pe care a construit-o controlând majoritatea instituțiilor publice pe parcursul ultimului deceniu.

Și românii care trăiesc în Serbia, numărul acestora ajungând la aproximativ 44.000, conform recensământului din 2022, sunt afectați de aceste evenimente tumultoase. Unii dintre ei se alătură protestelor și se expun la riscurile asociate, inclusiv acte de violență de la grupuri de huligani și chiar de la polițiștii incitați de regimul Vučić[3].

Orice încălcare a standardelor democratice care afectează poporul sârb are un impact și asupra romanilor care trăiesc acolo. O scădere a calității vieții și a nivelului de trai se resimte și în comunitatea de români din Serbia. O întrebare legitimă se referă la necesitatea unei intervenții a României în numele acestor cetățeni, asemeni modelului adoptat de Ungaria pentru diasporeanii maghiari.

Există potențialul ca autoritățile române să evite o astfel de abordare, din varii motive politice sau de percepție asupra relațiilor de vecinătate. Însă, este important de subliniat că Serbia traversează un moment crucial și că sârbii luptă împotrivă corupției în țara lor, un act ce ar trebui să inspire și România, mai ales că protestatarii au dat dovezi de solidaritate printr-o serie de gesturi simbolice.

Rămâne de văzut cum vor răspunde autoritățile române în eventualitatea unor agresiuni asupra etnicilor români din Serbia. Se cuvine să subliniem că asemenea riscuri nu sunt de neglijat, dat fiind recentele evenimente tragice din Novi Sad.

Relația istorică dintre România și Serbia, ușor uitată în ultimele decenii, ar trebui repusă în valoare, mai ales deoarece frații noștri sârbi au nevoie de sprijin acum mai mult ca oricând. Comparativ cu Aleksandar Vučić, care a blocat parcursul european al Serbiei și a devenit cunoscut pentru practicile sale de „autocrație electorală”[4], România poate prezenta un model alternativ de evoluție.

Ironia situației este că Serbia caută sprijinul comunității internaționale împotriva protestatarilor, cerând o „reacție fermă” din partea liderilor mondiali, în ciuda negării evidente a realităților interne, accentuată și de declarațiile președintelui Parlamentului, Ana Brnabić, care a sugerat că tragedia gării din Novi Sad a fost un act de sabotaj[5].



Sursa articol