Un nou studiu avansează ipoteza formării inelelor lui Saturn în urma dezintegrării unei luni dispărute, „Chrysalis”, acum aproximativ 100 de milioane de ani. Această descoperire ar putea oferi o explicație mult așteptată pentru originea misterioasă a structurilor spectaculoase care înconjoară planeta gazoasă.

O lună pierdută și inele tânere

Timp îndelungat, oamenii de știință au considerat că inelele lui Saturn s-au format odată cu planeta, acum aproximativ 4,5 miliarde de ani. Însă observațiile detaliate ale sondei Cassini-Huygens au ridicat semne de întrebare. Inelele sunt surprinzător de „curate”, compuse în proporție de peste 90% din gheață de apă, fără praful acumulat în timp, ceea ce sugerează o vârstă mult mai mică.

Sascha Kempf, cercetător la Universitatea din Colorado Boulder, a explicat: „Este aproape imposibil să obții ceva atât de curat. Gândește-te la inele ca la covorul din casă. Dacă ai un covor curat, nu trebuie decât să aștepți și praful se va așeza pe el. Același lucru ar trebui să se întâmple și cu inelele.”

Pentru a rezolva această enigă, cercetătorii propun că inelele sunt mult mai tinere, formate în urma distrugerii unei luni, denumită Chrysalis. Această lună ar fi fost sfâșiată de forțele mareice ale lui Saturn, la o apropiere prea mare de planetă.

Simulări complexe dezvăluie detalii

Pentru a verifica această ipoteză, o echipă de cercetători a realizat simulări pentru a analiza dacă Chrysalis ar fi putut genera materialul necesar pentru formarea inelelor. Studiul a fost prezentat la Lunar and Planetary Science Conference 2026 din Texas.

Modelele au presupus că Chrysalis avea o structură diferențiată: un nucleu stâncos și o mantă de gheață. Simulările au arătat că destrămarea mareică a lunii ar fi condus la dispersia unei cantități mari de gheață, formând inelele. Nucleul stâncos ar fi rămas în mare parte intact. Particulele de gheață s-ar fi împărțit: unele ar fi fost aruncate în spațiu, altele ar fi rămas pe orbită, contribuind la formarea inelelor.

Provocări și perspective viitoare

Conform simulărilor, inelele ar fi fost inițial mult mai masive decât cele observate astăzi. Interacțiunile gravitaționale cu lunile mari ale lui Saturn, cum ar fi Titan, au eliminat ulterior o mare parte din masa inițială a inelelor.

Unii cercetători susțin o altă ipoteză, conform căreia inelele s-au format odată cu planeta, dar nu acumulează praf atât de repede pe cât se credea. Studiile viitoare se vor concentra pe căutarea de dovezi ale impacturilor fragmentelor rezultate din destrămarea Chrysalis pe lunile lui Saturn, pentru a confirma sau infirma acest scenariu.