Un vulcan din Japonia, responsabil pentru una dintre cele mai mari erupții din istoria cunoscută a planetei, se reumple acum lent cu magmă, sugerând posibilitatea unei noi erupții. Cercetătorii au descoperit că vulcanul Kikai Caldera, situat în largul insulei Kyushu, prezintă semne de activitate, oferind date valoroase pentru prognozarea viitoarelor erupții vulcanice.

Erupția Akahoya: O catastrofă preistorică

Acum aproximativ 7.300 de ani, vulcanul Kikai a erupt, eliberând o cantitate impresionantă de material vulcanic, estimată la 160 de kilometri cubi de rocă. Această erupție, numită Akahoya, a fost de peste 11 ori mai mare decât cea a vulcanului Novarupta din 1912 și de 32 de ori mai mare decât cea a vulcanului Pinatubo din 1991. Explozia a acoperit o suprafață de 4.500 de kilometri pătrați, cu fluxuri piroclastice care au ajuns până la 150 de kilometri distanță de epicentru. Tephra, sau cenușa vulcanică, a acoperit mari părți din Japonia și Peninsula Coreeană. Se estimează că această erupție a afectat grav populația Jōmon, care trăia în regiune la acea vreme.

Secretele vulcanului dezvăluite

Studiul recent a folosit o serie de tehnici avansate pentru a examina adâncurile vulcanului. Echipa de cercetare a folosit nave echipate cu tunuri cu aer și zeci de seismo-metri plasați pe fundul oceanului. Aceste instrumente au generat impulsuri seismice pentru a măsura modul în care acestea călătoresc prin scoarța terestră, dezvăluind o cameră magmatică uriașă. Analizele chimice au arătat că magma actuală are o compoziție diferită față de materialul erupției Akahoya, sugerând că este vorba despre magmă nou injectată.

Concluziile cercetătorilor sugerează un model general pentru reumplerea camerelor magmatice sub calderele gigantice, cum ar fi Kikai și Yellowstone din America de Nord. Modelul de reinjectare a magmei este în concordanță cu existența unor rezervoare mari de magmă de mică adâncime și sub alte caldere gigantice, conform oamenilor de știință.

Următorul pas: Monitorizarea precisă

Scopul final al cercetătorilor este de a dezvolta metode de monitorizare mai eficiente a indicatorilor cruciali ai viitoarelor erupții gigantice. Prin înțelegerea modului în care magma se acumulează și se mișcă în interiorul acestor vulcani, oamenii de știință speră să poată prezice cu mai multă precizie când și unde vor avea loc erupțiile viitoare, minimizând astfel impactul asupra populației și mediului. Studiul a fost publicat în revista Communications Earth & Environment.