Reacția concertată a experților neguvernamentali și a jurnaliștilor cu acreditare militară în România față de atacul cu drone rusesc din spațiul aerian polonez de acum două zile a fost puternică. Conform lor, acest gest de agresiune constituie un semnal de alertă pentru autoritățile din București. Acest semnal ar trebui să declanșeze o schimbare în modul în care acestea interpretează și se raportează la conflictul hibrid tot mai intens dintre Rusia și flancul estic al NATO, precum și împotriva unitarității Uniunii Europene. Desigur, acesta nu este primul și nici ultimul incident în care Rusia testează abilitățile de reacție ale statelor europene care susțin Ucraina, incluzând aici și România. Până acum, Bucureștiul a ales tactica „discreției” pe acest subiect. Doar recent a dezvăluit public că a contribuit cu 1,5 miliarde de euro la apărarea Ucrainei în perioada 2022-2025[1].

Această sumă nu include contribuția României la securitatea și apărarea Republicii Moldova. Această țară joacă un rol dificil și ingrat de zonă-tampon între influența nocivă a Federației Ruse și frontiera estică a NATO și UE. Izbucnirea conflictului actual în Republica Moldova a determinat liderii europeni să arate un sprijin necondiționat pentru președintele Maia Sandu și pentru traseul națiunii către Europa. Premierul României, Ilie Bolojan, a vizitat oficial Chișinăul în august, unde discuțiile s-au concentrat pe „Contracararea interferențelor străine care interferază cu parcursul european al Republicii Moldova”[2].

Rusia, în mod previzibil, nu economisește resurse în acest conflict, tratând lucrurile din perspectiva unei lupte valoriale împotriva occidentului, spre care tinde și Republica Moldova. Prin „rețeaua Șor”, denumirea dată după Ilan Șor, fostul bancher și politician care a fugit la Moscova, au fost finanțate campaniile de influențare a votanților moldoveni. Suma de 15 milioane de dolari[5], trimisă în septembrie 2024, este un exemplu. Până la 130.000 de cetățeni moldoveni au fost identificați anul trecut ca beneficiari ai unor astfel de plăți.

Vulnerabilitatea moldovenilor la manipularea rusească este amplificată de creșterea costurilor de trai, salariile neconcordând cu prețurile mereu în creștere. De asemenea, diferența dintre viața la țară și cea în oraș este și mai proeminentă decât în România. Cam 70% dintre moldoveni nu reușesc să economisească și sunt obligați să-i cheltuiască pe toți în fiecare lună[6]. Rusia vede în această situație un teren propice pentru subminarea segmentului pro-european al electoratului moldovean.

Rusia este, fără îndoială, în atac, în timp ce România pare să fie în apărare când vine vorba despre situația din Republica Moldova. Aici există o discrepanță între resursele alocate, metodele folosite și obiectivele strategice. În ciuda colaborării strânse româno-moldovene și a progreselor evidente făcute cu ajutorul Uniunii Europene, riscul că Chișinăul ar putea fi atras în sfera de influență rusă persistă.

Rusia folosește ideea „gloriei” Uniunii Sovietice pentru a crea confuzie în mintea alegătorilor moldoveni. Aceste idei sunt primește o primire caldă în țara considerată cea mai săracă din Europa. În trei decenii de la dispariția Uniunii Sovietice, statul vecin a pierdut multe simboluri naționale. Și-a moștenit de la Republica Sovietică Socialistă Moldovenească 30 de avioane de luptă Mig-29, acum mai are doar două elicoptere și un avion de transport[7].

Dacă România ar fi fost mai îndrăzneață în relația cu țara vecină, echipa aeriană a acestuia ar fi putut participa la show-ul internațional aeronautic BIAS 2025, având în dotare avioane românești IAR-99 Șoim. Acest eveniment ar fi fost o confirmare a sprijinului frățesc venit din partea României cu trei decenii după dispariția Uniunii Sovietice.



Sursa articol