Adaptarea lui „Wuthering Heights” – pasaje provocatoare sau o interpretare discutabilă?

Noua adaptare a romanului clasic „Wuthering Heights”, regizată de Emerald Fennell și avându-i în rolurile principale pe Robbie și Elordi, promite o abordare oscilantă între pasiune și umor. Totuși, rezultatul ridică semne de întrebare privind fidelitatea față de opera lui Emily Brontë, lăsând spectatorii într-o stare de confuzie tonale.

Momentul controversat: o interpretare erotică a literaturii clasice

Catherine și Heathcliff devin, din nou, personajele centrale ale unei povești de dragoste tumultoase. Regizoarea, Fennell, se joacă cu legătura dintre cei doi, desprinzând o evoluție a afecțiunii familiale înspre o dorință aproape incestuoasă. Un moment șocant din film include o farsă infantilă, când Catherine, supărată pe Heathcliff, îi strecoară ouă în pat. Scenele de intimitate devin tot mai exagerate, culminând cu o secvență în care Catherine își explorează dorințele pe stânci, iar Heathcliff interferează într-un mod aproape bizar.

Criticii nu lipsesc de observații. „Fennell vrea să arate o sexualitate feroce, dar se zbate între sinceritate și ironie”, scrie un commentator. În încercarea de a da viață unor personaje iconice, regizoarea pare să se ferească, uneori, de direcția profundă a narațiunii originale.

Un amestec de vechi și nou

Nu este prima dată când „Wuthering Heights” este adaptat pentru marele ecran, iar Fennell nu este străină de subiecte spinoase. Cu toate acestea, abordarea sa îmbină scene menționate mai sus cu momente din viața cotidiană a personajelor, amestecând astfel tonurile. „Această versiune poate părea mai mult o comedie decât o dramă”, afirmă un critic de film, subliniind disonanța creată de inserarea umorului în scenarii intense.

Într-o expoziție de stil, Fennell a eliminat o parte din complexitatea cărții, optând pentru o poveste mai directă, dar și mai puțin impactantă. De exemplu, naratorii originali ai povestirii, Mr. Lockwood și Nelly Dean, au fost diminuați sau excluși, lipsind din acest univers misterul și profunzimea pe care le aduceau.

Confuzie critică și aprecieri din partea spectatorilor

Recenziile sunt variate: unii critici laudă curajul regizoarei de a reinterpreta un clasic, în timp ce alții privesc adaptarea ca pe o dezvoltare discutabilă. Fennell, cunoscută pentru stilizarea sa îndrăzneață, a lăsat spectatorii să se întrebe dacă mesajul său se încadrează într-o ironie deliberată sau dacă este, de fapt, o abordare sinceră a temelor profunde din romanul lui Brontë.

Această ambiguitate reflectă o tensiune constantă în adaptările moderne ale literaturii clasice, în care dorința de a provoca și de a reaminti spectatorilor despre sexualitatea umană se adaugă datoriilor artistice față de textul original.

Wuthering Heights ṣi-a găsit un nou suflu, dar întrebările despre naturalețea sa și despre modul în care ne influențează percepția asupra iubirii și pasiunilor rămân deschise. Adaptarea lui Fennell ar putea să fie un experiment artistic îndrăzneț, dar pentru mulți, spiritul romanului lui Emily Brontë pare că a fost eclipsat de jocurile de imagine.