O adaptare controversată: „Wuthering Heights” de Emerald Fennell, sub focul criticii

Noua adaptare a romanului clasic „Wuthering Heights” de Emily Brontë, realizată de Emerald Fennell, provoacă reacții variate din partea criticilor, aceștia subliniind absența tensiunii dramatice care definește opera originală. Fennell, cunoscută pentru stilul său vizual extravagant, descrie filmul drept o „fantasia”, nu o adaptare fidelă a poveștii de dragoste tumultoase dintre Catherine și Heathcliff. Această alegere artistică a provocat dezbateri aprinse în rândul celor care așteptau o interpretare mai profundă a personajelor.

Încercarea de a redefine povestea

Fennell deschide filmul cu o scenă provocatoare, care imită inițial actul sexual, dar care se transformă rapid într-o imagine macabră a morții. Designul de producție, extravagant și plin de simbolism, sugerează o viziune mai degrabă erotică și întunecată. Criticii susțin însă că, în ciuda acestor aspecte vizuale atrăgătoare, Fennell pare să fi uitat esența conflictului dintre personajele sale. „Catherine și Heathcliff devin, în ochii spectatorului, personaje superficiale, lipsite de responsabilitate pentru acțiunile lor”, afirmă unul dintre critici.

Distrugerea monstruozității

În viziunea Brontë, Heathcliff și Catherine sunt monștri capabili de iubire și durere extremă, dar și de acte de violență și distrugere. Fennell, prin modelarea personajelor sale mai dulci și mai iertătoare, pierde complexitatea și ambiguitatea acestora. Desigur, cititorii romanului original sunt familiarizați cu limitele complexe ale iubirii și suferinței dintre cei doi, iar lipsa acestor trăiri în film determină o rescrisere a istoriei. „Urmărind filmul, am avut senzația că ne sunt prezentate figuri frumoase care nu confruntă realitățile crude ale existenței lor”, adaugă un alt critic.

Nelly Dean: O reinterpretare surprinzătoare

Un alt aspect controversat al filmului este prezentarea lui Nelly Dean, slujnica care devine, în această adaptare, cvasi-antagonistă. Potrivit criticilor, Nelly este transformată într-o figură a neomeniei, blamată pentru tragediile prin care trec personajele principale. „Fennell a ales să dezvăluie nu doar dramatismul poveștii, ci și o nouă dinamică între personaje, definind-o pe Nelly ca un fel de torturătoare”, subliniază un critic de film.

Concluzii controversate

Fennell reîntrepretează un clasic, dar reușește să ofere o experiență vizuală opulentă, în timp ce neagă adâncimea emoțională a poveștii originale. Această abordare, în loc să extindă înțelegerea lui Brontë, reduce complexitatea personajelor sale, oferind în schimb o poveste mai puțin provocatoare. Într-o epocă în care adaptările literare sunt din ce în ce mai frecvente, „Wuthering Heights” promite a fi o experiență cinematică fascinantă, dar cu un mesaj fundamental modificat, lăsându-i pe spectatori să reflecteze asupra întrebărilor pe care cele două versiuni le ridică.