Apa minerală carbogazoasă la doză, pusă sub semnul întrebării: Pericolul „chimicalelor veșnice” din ambalaje

Apa minerală carbogazoasă la doză, un produs extrem de popular în România, stârnește îngrijorări din ce în ce mai mari în rândul consumatorilor. Tot mai multe voci atrag atenția asupra posibilei contaminări cu PFAS, o clasă de substanțe chimice sintetice, cunoscute și sub numele de „chimicale veșnice”. Suspiciunile planează asupra ambalajelor, a proceselor de fabricație și a efectului cumulativ al expunerii la aceste substanțe.

Problema nu este legată de apa carbogazoasă în sine, ci de modul în care aceasta ajunge la consumator. PFAS, folosite în diverse industrii, pot migra din ambalajele de plastic sau aluminiu în lichidul consumat. Aceste substanțe nu se descompun în mediu și pot persista zeci de ani, acumulându-se în organismele vii.

Ce sunt PFAS și de ce sunt periculoase?

PFAS (substanțe perfluoroalchilice și polifluoroalchilice) reprezintă o gamă largă de compuși chimici utilizați pe scară largă în diverse produse, precum teflonul, ambalajele alimentare, cosmeticele și spuma de stingere a incendiilor. Aceste substanțe au fost asociate cu o serie de probleme de sănătate, inclusiv afecțiuni hepatice, probleme de fertilitate, deficiențe imunitare și chiar anumite tipuri de cancer.

Studiile au arătat că PFAS pot afecta dezvoltarea fetală și pot reduce eficacitatea vaccinurilor. De asemenea, aceste substanțe pot contamina apa potabilă, solul și aerul, reprezentând o amenințare la adresa sănătății publice și a mediului.

Expunerea la PFAS se produce prin ingestie (apă, alimente), inhalare (aer contaminat) și contactul cu pielea (prin produse cosmetice sau îmbrăcăminte impregnată).

Impactul ambalajelor și al proceselor de fabricație

Principala sursă de îngrijorare este reprezentată de ambalajele în care este comercializată apa minerală carbogazoasă. Recipientele de plastic și cele de aluminiu pot conține PFAS sau pot fi contaminate în timpul procesului de fabricație. Chiar și în recipientele considerate „sigure”, substanțele pot migra în apă, mai ales în condiții de temperatură ridicată sau în timpul depozitării prelungite.

Companiile de producție utilizează adesea PFAS în procese precum acoperirea internă a dozelor de aluminiu sau în producerea ambalajelor de plastic pentru a le face rezistente la umezeală și la contactul cu alimentele.

Conform unor studii, expunerea la PFAS poate fi cumulativă, ceea ce înseamnă că efectele nocive se accentuează odată cu creșterea cantității de substanțe acumulate în organism de-a lungul timpului.

Ce măsuri se pot lua?

Autoritățile și organizațiile de protecție a consumatorilor au început să investigheze problema și să examineze nivelul de PFAS din diverse produse alimentare, inclusiv apa minerală. Totodată, se fac eforturi pentru a dezvolta alternative de ambalare mai sigure și pentru a impune reglementări mai stricte privind utilizarea PFAS.

Consumatorii pot reduce riscul expunerii prin alegerea unor produse ambalate în sticlă sau în ambalaje certificate ca fiind lipsite de PFAS. De asemenea, este recomandabil să se evite consumul excesiv de apă minerală carbogazoasă din surse necunoscute sau din ambalaje suspecte.

În Uniunea Europeană, se iau măsuri pentru a limita utilizarea PFAS și pentru a reduce expunerea populației la aceste substanțe. Agenția Europeană pentru Medicamente și Agenția Europeană de Chimie lucrează pentru a reglementa aceste substanțe chimice.