Bacteria scarlatinei, depistată într-o mumie antică din Bolivia, sugerează o prezență a bolii în Americi înainte de contactul cu europenii. Descoperirea, realizată de cercetătorii de la Eurac Research, ar putea oferi noi perspective asupra evoluției acestei infecții bacteriene, care a cunoscut o revenire în ultimii ani.

O descoperire inopinată

Cercetătorii, conduși de Frank Maixner, au analizat rămășițe umane mumificate natural, din Bolivia. Obiectivul lor nu era să găsească în mod specific bacteria scarlatinei. În schimb, au adoptat o abordare amplă, investigând atât ADN-ul uman, cât și pe cel al microorganismelor prezente în mumii. Mumia, aparținând unui tânăr indigen, a fost datată între anii 1283 și 1383, o perioadă cunoscută ca etapa intermediară târzie. Aceasta a fost găsită într-un chullpa, un tip de turn funerar specific regiunii Altiplano din Bolivia.

Analiza unui dinte al individului a dezvăluit urme de ADN aparținând mai multor bacterii, inclusiv Streptococcus pyogenes, bacteria responsabilă de scarlatină. Datorită importanței medicale actuale a acestui agent patogen, echipa a decis să studieze în detaliu.

Reconstruirea genomului antic

Pentru a reconstrui genomul antic, cercetătorii au folosit o tehnică numită asamblare de novo. Aceasta presupune reconstruirea genomului de la zero, fără a se baza pe un model de referință modern. „Este ca și cum ai asambla un puzzle fără să știi imaginea de pe cutie”, a explicat microbiologul Mohamed Sarhan.

Conservarea excepțională a ADN-ului, datorată condițiilor reci și uscate din Bolivia, a permis reconstruirea unui genom aproape complet. Studiul a arătat că bacteria antică conținea multe dintre genele patogene întâlnite în variantele moderne de Streptococcus pyogenes. În plus, cercetătorii au identificat aceeași bacterie și în seturi de date ADN din Europa, vechi de aproximativ 4.000 de ani, demonstrând o răspândire timpurie a acesteia.

Implicații și evoluție

Analiza genetică sugerează că majoritatea liniilor evolutive ale tulpinilor moderne de Streptococcus pyogenes s-au separat acum aproximativ 5.000 de ani. Această perioadă coincide cu o schimbare în modul de viață al oamenilor, aceștia devenind mai sedentari și trăind în comunități mai dense. Condițiile acestea ar fi putut facilita răspândirea și diversificarea bacteriei.

Acest studiu, publicat în revista Nature Communications, aduce o contribuție semnificativă la înțelegerea istoriei scarlatinei și a capacității sale de a evolua.