Conform Adevărul: România susține eliminarea unanimității pe politica externă în UE, o schimbare ce ar putea aduce avantaje semnificative pe palierele apărării și extinderii. Inițiativa, susținută și de alte zece state membre, printre care Franța, Germania, Olanda, Spania și Suedia, vizează înlocuirea votului unanim cu cel prin majoritate calificată în deciziile de politică externă ale Uniunii Europene.

Această propunere, formulată către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Kaja Kallas, ar reprezenta o transformare majoră, având în vedere că principiul unanimității a reprezentat un obstacol pentru România în trecut, în special în procesul de aderare la Spațiul Schengen. Deciziile unanimiste au permis unor state, precum Austria și Olanda, să blocheze accesul României, chiar și în situații când alte mari puteri europene, precum Germania sau Franța, au manifestat rezerve.

De ce unanimitatea a devenit o frână pentru Uniunea Europeană

Schimbarea sistemului de vot în Uniunea Europeană ar putea facilita, de pildă, integrarea Republicii Moldova. România, în rolul său de susținător fervent al Chișinăului, are un interes strategic în acest demers. Politologul Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai și la Universitatea Paris-Est Creteil, explică în analiza sa pentru „Adevărul” că principiul unanimității, conceput într-o epocă în care Uniunea Europeană era mult mai mică, a devenit din ce în ce mai greu de aplicat în contextul actual, marcat de o componență extinsă și de necesitatea unor decizii strategice rapide.

Mișcoiu subliniază că, în trecut, unanimitatea asigura o coeziune perfectă, iar blocajele erau considerate semne ale disfuncționalității Uniunii, necesitând o reformă instituțională. Cu toate acestea, după valurile de aderare din 2004, 2007 și 2013, numărul mare de state membre face aplicarea unanimității extrem de dificilă în privința deciziilor strategice. Soluția alternativă, „cooperarea avansată”, permite statelor să se integreze mai mult în anumite domenii, dar politicile externe individuale ale statelor membre au continuat să primeze în fața celor colective ale Uniunii.

Avantajele trecerii la majoritate calificată

Eliminarea unanimității ar permite Uniunii Europene să acționeze mai eficient pe scena globală, în fața marilor actori geopolitici precum China, Rusia și Statele Unite. Sergiu Mișcoiu afirmă că acest principiu riscă să paralizeze deciziile pe termen nedeterminat și să blocheze acțiunea externă a UE în competiția globală. Deși există temerea că anumite state se vor opune acestei reforme, el consideră că există mecanisme prin care acestea pot fi convinse.

Pentru România, o țară aflată pe flancul estic al NATO și expusă unor amenințări hibride din partea Moscovei, o astfel de schimbare ar reprezenta un beneficiu major. Ar permite modelarea mai eficientă a răspunsurilor la amenințări și ar facilita obținerea unei protecții mai rapide și mai solide din partea partenerilor europeni. De asemenea, integrarea Republicii Moldova în UE ar putea fi facilitată, evitându-se riscul ca opoziția unui singur stat să îi blocheze destinul.

Totuși, Mișcoiu avertizează că pierderea dreptului de veto, în special în cazul deciziilor de extindere, ar putea fi un punct sensibil pentru unele state membre, deoarece acest principiu a fost considerat sacrosanct. Nu este exclus ca o astfel de inițiativă să întâmpine rezistență, chiar dacă ar avantaja, pe termen lung, procesul de aderare a Republicii Moldova.

Pe lângă aspectele legate de apărare și extindere, flexibilizarea mecanismelor de susținere a proiectelor de dezvoltare, investițiile în domeniul militar, consolidarea capacității comune de apărare, schimbul de informații și introducerea unor standarde comune privind migrația ar putea beneficia de o decizie prin majoritate calificată. Uniunea Europeană, prin politicile sale, apără adesea interesele cetățenilor europeni, uneori chiar în fața statelor membre, așa cum se întâmplă în cazul circulației, a muncii în străinătate sau a regimului pensiilor.

State precum Olanda, Italia sau Cipru ar putea adopta atitudini diferite față de eliminarea unanimității, în funcție de interesele particulare și de proiecția acestora pe termen lung. De exemplu, Olanda ar putea îmbrățișa anumite politici, în timp ce Italia ar putea avea o poziție mai fermă în privința păstrării dreptului de veto.

Sursa: Adevărul