Conform Descopera: Un organ masiv și încă învăluit în mister, situat în capul cașalotului, ar putea explica forța uluitoare a loviturilor acestor mamifere marine. Cercetările recente aduc noi dovezi în sprijinul unei ipoteze vechi de peste două secole, formulată de un supraviețuitor al naufragiului vasului Essex, eveniment care a inspirat ulterior celebrul roman „Moby-Dick” al lui Herman Melville.

„Berbecul” din capul cașalotului

La 20 noiembrie 1820, Thomas Nickerson, un adolescent de 15 ani, se afla pe o barcă de vânătoare de balene când un cașalot a atacat ambarcațiunea. După ce echipajul a reușit să se întoarcă la nava principală, Essex, un al doilea cașalot, mult mai mare, a direcționat atacul spre vas. Relatarea lui Nickerson, publicată la aproximativ 50 de ani după incident, descrie cum animalul a lovit nava cu o asemenea putere încât oamenii au fost aruncați la podea. După o primă coliziune, cașalotul s-a retras, apoi a revenit și a atacat din nou cu viteză maximă, distrugând prova și provocând scufundarea vasului. Cei 20 de supraviețuitori ai epavei Essex au petrecut luni de zile în bărci de vânătoare, la mii de kilometri de cel mai apropiat țărm, povestea lor devenind una dintre cele mai dramatice din istoria navigației.

Se crede că o parte din explicația forței colosale a atacurilor cașalotului ar putea fi localizată chiar în capul său. Acesta reprezintă aproximativ o treime din lungimea corpului, iar în partea frontală se află o structură masivă, denumită spermaceti. Acest organ conține o substanță uleioasă cu același nume, extrem de căutată în trecut de către vânătorii de balene pentru utilizări variate, de la combustibil și lumânări, la săpunuri. Denumirea sa provine dintr-o confuzie istorică, vânătorii crezând inițial că ar fi vorba despre spermă. În secolele XVIII și XIX, aproximativ 300.000 de cașaloți au fost vânați la nivel mondial pentru produsele obținute de la aceștia. Funcția exactă a organului spermaceti rămâne însă, și astăzi, un subiect de dezbatere. Una dintre ipotezele principale sugerează că ar putea juca un rol crucial în confruntările dintre masculi, acționând ca un amortizor și un „berbec” biologic. Această idee a fost avansată încă din secolul al XVIII-lea de Owen Chase, prim-ofițerul navei Essex.

Cașaloții se loveau frontal

Dovezi importante în acest sens au apărut recent, atunci când cercetătorii au reușit să filmeze cașaloți în timp ce se ciocneau frontal. Alec Burslem, ecophysiolog la Universitatea din Hawaii, a observat în apropierea Insulelor Baleare și Azorelor comportamentul unor masculi tineri care accelerau unul spre celălalt și se loveau frontal. Una dintre cele mai puternice ciocniri înregistrate a implicat un exemplar juvenil ce se deplasa cu aproximativ 4,5 metri pe secundă. Impactul a fost estimat la circa 460 de kilonewtoni.

Analizând aceste date, cercetătorii sugerează că un cașalot adult, la aceeași viteză, ar putea genera un impact de aproximativ 1.200 de kilonewtoni, echivalentul loviturii unui autobuz care se deplasează cu circa 65 km/h. Aceste observații susțin teoria conform căreia structura capului și organul spermaceti permit cașalotului să suporte și să producă lovituri frontale de o forță considerabilă. Totuși, rolul precis al organului și măsura în care acest mecanism ar fi putut contribui la scufundarea unor nave rămân subiecte deschise cercetării.

Istoricul atacurilor asupra navelor

Înregistrările istorice menționează trei cazuri cunoscute de atacuri ale cașaloților asupra unor nave mari de vânătoare de balene. Pe lângă Essex, nava Ann Alexander a fost distrusă în 1851 în Pacificul de Sud de un cașalot, iar în 1902, vasul Kathleen a fost grav avariat și scufundat de un alt cașalot în apropierea Insulelor Galapagos. Atacurile asupra bărcilor de vânătoare mai mici erau mult mai frecvente, jurnalele de bord ale epocii consemnând numeroase incidente, deși cercetătorii avertizează că relatările scrise nu reușesc întotdeauna să surprindă pe deplin dramatismul acestor confruntări.

Alte roluri posibile ale organului spermaceti

Funcția organului spermaceti ar putea depăși simpla amortizare a șocurilor. Oamenii de știință iau în considerare și alte posibile roluri, inclusiv cele legate de comunicare și reproducere. Cașaloții produc sunete cu ajutorul unor structuri specializate din partea frontală a nasului. Sunetul se propagă atât înainte, în apă, cât și înapoi, către partea posterioară a organului spermaceti. Se speculează că femelele ar putea utiliza aceste semnale pentru a evalua dimensiunea organului unui mascul, oferindu-le informații despre caracteristicile acestuia în procesul de selecție a partenerului. Cercetătorii subliniază că multe aspecte ale biologiei cașaloților rămân necunoscute, observarea directă a comportamentului lor în mediul natural fiind dificilă, iar oamenii de știință abia încep să înțeleagă complexitatea rolului acestui organ masiv.

Sursa: Descopera