Noua profesie: Doula morții, un sprijin pentru sfârșitul vieții

Conceptul de „doula a morții”, inspirat din tradiția doulelor care asistă femeile în timpul sarcinii și nașterii, începe să prindă contur și în România. Aceste persoane oferă sprijin emoțional, psihologic și practic celor aflați în faze terminale ale vieții, dar și familiilor acestora. Rolul lor nu este de a înlocui medicii sau psihologii, ci de a completa îngrijirea, oferind o prezență constantă și ascultare fără judecată.

În timp ce în țări precum Statele Unite, Marea Britanie sau Canada această profesie este deja recunoscută și chiar integrată în sistemele medicale, în România se află încă la început de drum. Lipsa unei reglementări clare și reticența culturală față de discuțiile despre moarte sunt principalele obstacole. Totuși, interesul pentru educația legată de finalul vieții este în creștere.

De la sprijin practic la emoțional: Rolul divers al doulei morții

Rolul unei „doule a morții” este unul extrem de variat. Aceasta poate ajuta pacienții să își confrunte temerile, să își organizeze ultimele dorințe sau chiar să planifice detalii legate de funeralii. De asemenea, oferă sprijin familiilor în perioada de doliu, ocupându-se uneori de aspecte practice, de la organizare până la gesturi simple de ajutor cotidian. Esența acestei profesii este prezența constantă și capacitatea de a asculta fără a judeca.

În Italia, profesia este încă la început, practicată de un număr redus de persoane. Activitatea se desfășoară în baza legislației privind profesiile nereglementate, iar lipsa unui cadru clar generează scepticism. Specialiștii consideră că rolul acestor persoane poate fi important, mai ales pentru a combate izolarea în care ajung adesea bolnavii sau vârstnicii. Subiectul morții rămâne unul dificil și adesea evitat, ceea ce face ca profesia să fie privită cu rezerve.

România: Între voluntariat și dezvoltare profesională

În România, conceptul de „doula a morții” există, dar nu este încă recunoscut ca profesie distinctă. Rolul este preluat parțial de voluntari, consilieri în doliu sau specialiști din zona îngrijirilor paliative. Nu există o structură clară sau certificări standardizate. Sistemul medical oferă sprijin psihologic pacienților în faze terminale, dar componenta de însoțire personală și emoțională specifică acestui rol rămâne limitată.

Apariția unor asociații și programe de formare arată că domeniul începe să se organizeze. Chiar dacă nu există încă un traseu standard pentru cei care vor să devină „doula a morții”, interesul pentru astfel de servicii crește, reflectând o nevoie tot mai mare de sprijin specializat în perioada finală a vieții.

Sursa: Mediafax