Cât de des plângem și ce efect are? Un nou studiu dezvăluie detalii surprinzătoare

Un nou studiu realizat de cercetători austrieci și germani a încercat să afle cât de mult plângem, de fapt, și ce efecte are acest comportament uman. Rezultatele au arătat diferențe semnificative între sexe și au pus sub semnul întrebării ideea unui „plâns eliberator” universal valabil.

Studiul, publicat în revista Collabra: Psychology, a fost condus de profesorul de psihologie Stefan Stieger de la Universitatea Karl Landsteiner din Austria. Echipa de cercetare a monitorizat și evaluat starea emoțională a 106 adulți timp de patru săptămâni. Participanții au fost rugați să-și noteze sentimentele la intervale regulate după episoadele de plâns și la finalul fiecărei zile.

Stieger a declarat că a fost surprins de lipsa cercetărilor științifice pe acest subiect, mai ales având în vedere că plânsul este un comportament uman de bază. Aproximativ 87% dintre participanți au plâns cel puțin o dată pe durata studiului.

Femeile plâng mai des și mai mult decât bărbații

Rezultatele studiului au dezvăluit diferențe semnificative între bărbați și femei. În medie, femeile au plâns de 5,8 ori pe lună, aproape de două ori mai mult decât bărbații, care au raportat o medie de 2,6 episoade de plâns. Durata episoadelor de plâns a fost, de asemenea, diferită: 7,7 minute pentru femei, față de 3,9 minute pentru bărbați.

Studiul a scos la iveală și faptul că motivele pentru plâns variază în funcție de gen. Bărbații au fost mai predispuși să plângă ca reacție la sentimente de neputință sau la conținut media, cum ar fi filmele triste. Femeile, în schimb, au plâns mai des din cauza singurătății.

Cercetătorii au constatat, de asemenea, că plânsul nu a generat întotdeauna o ușurare imediată. În cazul plânsului cauzat de singurătate sau copleșire, participanții au raportat stări emoționale mai negative și persistente. În schimb, lacrimile provocate de filme sau alte forme de media păreau să aibă un efect mai pozitiv.

Limitări și direcții viitoare în cercetare

Deși studiul oferă informații interesante, cercetătorii au subliniat și limitările acestuia. Eșantionul a fost relativ mic, iar datele s-au bazat pe autoevaluări, care pot fi subiective. De asemenea, nu a fost posibilă compararea efectelor plânsului cu ale reacțiilor emoționale similare fără lacrimi.

„Deși designul studiului nostru a avut mai multe avantaje, nu am putut compara efectele plânsului cu cele ale reacțiilor emoționale similare fără plâns. Prin urmare, este dificil de stabilit în ce măsură rezultatele reflectă efectele specifice ale plânsului, și nu pe cele ale unei reacții emoționale intense în general”, au explicat cercetătorii.

Studiile viitoare ar putea explora efectele plânsului pe perioade mai lungi de timp pentru a vedea dacă există un efect eliberator mai târziu. Profesorul Stieger a menționat că, deși nu sunt planificate alte studii pe această temă în prezent, metoda folosită de echipa sa ar putea fi aplicată și în alte cercetări pentru a analiza comportamentul uman în viața de zi cu zi.

Sursa: Descopera