Conform Descopera: Plictiseala, o lecție prețioasă pentru autonomie

Copiii care au crescut fără acces constant la telefoane și divertisment digital ar putea fi mai bine pregătiți pentru viața de adult, arată un studiu al Universității din Colorado. Timpul nestructurat și momentele de plictiseală au contribuit esențial la dezvoltarea autonomiei și a abilităților de a te descurca singur.

Dezvoltarea funcțiilor executive prin joc liber

Cercetarea, condusă de psihologii Yuko Munakata, a analizat comportamentul copiilor cu vârste între 6 și 7 ani, comparând perioadele de activități structurate, dirijate de adulți, cu cele de timp liber, dedicate jocului și explorării. Rezultatele sugerează o legătură directă între timpul petrecut în activități neprogramate și o funcție executivă autodirijată mai puternică. Aceasta din urmă implică capacitatea individului de a-și stabili propriile obiective și de a acționa în consecință, fără necesitatea unei supravegheri sau îndrumări constante din partea adulților.

Plictiseala, catalizator al creativității și reglării emoționale

Sandi Mann, o altă cercetătoare implicată în studii pe această temă, a observat că adulții supuși unor sarcini plictisitoare au demonstrat o creștere a creativității ulterioare. Această stare de plictiseală pare să forțeze mintea să caute intern resurse și idei noi. Pentru copiii care nu au avut la dispoziție ecranele, plictiseala a fost adesea punctul de plecare pentru jocuri inventate și lumi imaginare. Pe de altă parte, studiile pediatrei Jenny Radesky indică o asociere între utilizarea frecventă a telefoanelor pentru calmarea copiilor mici și o reglare emoțională deficitară la aceștia, subliniind că liniștirea externalizată nu contribuie la dezvoltarea abilităților interne de gestionare a emoțiilor.

Echilibrul, cheia unei dezvoltări armonioase

Specialiștii subliniază că recomandarea nu este neglijarea copiilor, ci găsirea unui echilibru optim. Alocarea intenționată a unor perioade de timp liber, neprogramat, poate oferi beneficiile dezvoltării autonomiei fără a compromite siguranța și suportul parental. Studiul Universității din Colorado a demonstrat că mai mult timp nestructurat în copilărie se traduce, la maturitate, printr-o mai bună capacitate de adaptare și autosusținere.

Sursa: Descopera