Secretele din spatele perucilor purtate de aristocrați ies la iveală: de la un rege al Franței la simbol al unei epoci trecute

Perucile, element distinctiv al aristocrației din secolele trecute, ascundeau povești fascinante dincolo de aspectul lor impunător. Originile acestei mode pot fi urmărite până la Ludovic al XIII-lea al Franței, un monarh care, din motive medicale sau pur estetice, a deschis calea unei tendințe care a modelat, literal, aspectul elitelor.

Un rege la modă și curtenii imitatori

Ludovic al XIII-lea, în tinerețe având părul lung, și-a confruntat chelirea prematură. Soluția? O perucă. Curtea regală, întotdeauna dornică să imite monarhul, a adoptat rapid această modă. Fiul său, Ludovic al XIV-lea, a dus această tendință la un nou nivel, transformând peruca într-un simbol al puterii și eleganței.

Înainte de domnia lui Ludovic al XIII-lea, perucile erau rare și asociate anumitor categorii, precum persoanele cu păr roșcat sau curtezanele. Odată cu apariția regelui cu perucă, cererea a explodat. Numărul peruchierilor la Paris a crescut considerabil într-un interval scurt de timp, reflectând popularitatea în creștere a acestui accesoriu. Părul uman era materialul de lux, deși uneori se folosea păr de animale pentru clasele mai puțin avute.

Dincolo de aspect: igienă precară și ascunderea bolilor

În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, perucile „full-bottom”, voluminoase și elaborate, au atins apogeul. Acestea puteau necesita părul de la zeci de persoane pentru o singură creație. Dincolo de mascare, perucile aveau și alte funcții. Igiena precară a vremii, combinată cu aglomerarea urbană, a favorizat răspândirea bolilor și a mirosurilor neplăcute.

Pentru a camufla aceste mirosuri, perucile erau pudrate cu parfumuri. Parfumurile populare includeau violeta, trandafirul, iasomia și portocala. Întreținerea era rudimentară, iar perucile deveneau rapid un mediu ideal pentru păduchi. Medicii timpului au observat niveluri alarmante de infestare. Totodată, perucile aveau rolul de a ascunde simptomele sifilisului, boală care provoca căderea părului și răni pe scalp.

Spre finalul Revoluției Franceze, perucile extravagante au început să fie considerate simboluri ale excesului aristocratic. Stilul a fost abandonat treptat în favoarea simplității. Odată cu militarizarea societății în timpul lui Napoleon Bonaparte, perucile masive au devenit nepractice pe câmpul de luptă, marcând sfârșitul unei ere.

Sursa: Descopera