Conform Descopera: Neagoe Basarab, domnul luminat și ctitorul epocii

Un om al vremii sale, cu o educație de excepție și o viziune amplă, Neagoe Basarab a marcat profund istoria Țării Românești. Autointitulat fiu al lui Basarab Țepeluș și al Neagăi din Hotărani, soția marelui vornic Pârvu Craiovescu, în casa căruia a crescut, Neagoe Basarab a beneficiat de o instruire aleasă. Printre mentorii săi s-au numărat călugărul Macarie de la Bistrița, patriarhul Nifon, refugiat la curtea Craioveștilor, și Maxim Brancovič. Această educație i-a permis să stăpânească mai multe limbi europene, precum și greaca, slavona și latina.

Începuturile politice și ascensiunea la tron

Activitatea sa în domeniul tiparului a fost una remarcabilă, contribuind, alături de Macarie, la publicarea Liturghierului slavon în 1508, a Octoihului în 1510 și a Tetraevangheliarului în 1512 – primele lucrări de acest fel din Țara Românească. După o perioadă de călătorii în Ungaria, Austria și Imperiul Otoman, s-a întors în țară, unde a ocupat importante dregătorii, ajungând postelnic și mare comis. În 1504, s-a căsătorit cu Elena, fiica despotului sârb Iovan Brancovič, cu care a avut șase copii. Preia tronul în urma înfrângerii și uciderii lui Vlad cel Tânăr, în ianuarie 1512, obținând coroana cu ajutorul bey-ului de Nicopole. Pentru a-și consolida autoritatea, a adoptat supranumele de „Basarab”, legându-se astfel de dinastia domnitoare. Încoronarea sa oficială a avut loc la București, pe 8 februarie 1512.

Domnie rodnică și politici externe

Domnia lui Neagoe Basarab a fost caracterizată de o perioadă de pace și prosperitate, conform cronicilor vremii. S-a preocupat activ de dezvoltarea economică, reorganizarea armatei și, în special, de sprijinirea culturii. Măsurile sale au contribuit la creșterea demografică, sporirea veniturilor și ridicarea nivelului de trai al populației. În relațiile externe, a cultivat legături bune cu vecinii și cu Papalitatea, adoptând o politică filo-otomană, respectând plata tributului pentru a evita conflictele. Relațiile cu Moldova au fost, însă, mai tensionate, prin sprijinul acordat unor pretendenți la tron.

Moștenirea culturală și ctitoriile

Neagoe Basarab a fost un susținător al culturii și al spiritualității, sprijinind apariția Evangheliarului conceput de Macarie și Viața patriarhului Nifon. De asemenea, a dispus redactarea operei „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, o lucrare considerată un monument de literatură, politică și filozofie. Printre cele mai importante ctitorii ale sale se numără biserica mănăstirii Curtea de Argeș, biserica Sfântul Gheorghe și biserica Mitropoliei din Târgoviște. A fost supranumit „Marc Aureliu al Țării Românești”, „domn cu apucături împărătești” și „unul dintre cei mai culți domni ai noștri din vechime”. A murit după o lungă suferință și a fost înmormântat la Argeș.

Sursa: Descopera