Tensiunile Geopolitice și AI: FMI Avertizează Asupra Posibilelor Turbulențe Financiare Globale

Escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu, reevaluarea așteptărilor privind productivitatea AI și dezvoltarea instrumentelor alternative de creditare privată, alături de creșterea fluxurilor transfrontaliere de valută digitală, ar putea genera turbulențe pe piețele financiare non-bancare internaționale. Aceasta este principala concluzie a ultimului raport de primăvară al Fondului Monetar Internațional (FMI), care avertizează asupra riscului unor vânzări masive de active și a scăderii acțiunilor pe piețele de capital.

Investitorii non-bancari și vulnerabilitățile piețelor emergente

Raportul FMI subliniază că, în contextul incertitudinii globale, investitorii își recalibrează expunerile, ceea ce face ca piețele emergente să fie vulnerabile la ieșiri de capital și la presiuni asupra monedelor naționale. Experții FMI analizează riscurile pe care le prezintă investitorii financiari non-bancari (NFBI) pentru transmiterea unei crize financiare globale. Aceasta începe cu modelul conceptual de bază și continuă cu evoluția celor mai recente fluxuri financiare.

Consultantul Ionel Dancă a comentat, într-o analiză dedicată, că, deși teoria economică generală consideră piețele emergente beneficiare ale fluxurilor de capital generate de investitorii financiari non-bancari, raportul FMI accentuează riscurile asociate acestor fluxuri financiare. Recomandarea este consolidarea supravegherii financiare non-bancare de către instituțiile de reglementare și control. Fluxurile transfrontaliere de portofoliu către piețele emergente au crescut brusc de la criza financiară globală precedentă. Aceste fluxuri, deși aduc beneficii importante, pot spori sensibilitatea economiilor la schimbările globale de risc, sensibilitate care depinde de structura investitorilor.

Recomandările FMI pentru atenuarea riscurilor

Fondurile de hedging și fondurile de investiții reacționează mai puternic la schimbările de risc global decât alte entități nebancare. În cadrul fondurilor de investiții, fondurile mutuale și fondurile tranzacționate la bursă (ETF-urile) sunt, în general, cele mai sensibile la variațiile de risc. FMI recomandă ca structura pieței de investitori nebancari să fie un aspect important în elaborarea politicilor și în monitorizarea stabilității financiare.

Politicile economice solide pot atenua impactul șocurilor financiare globale. Investitorii nebancari reacționează mai puțin la o creștere a riscului global în țările cu instituții mai puternice, rezerve bugetare consistente și riscuri fiscale mai scăzute. Experții Fondului Monetar Internațional consideră că, în fața unor șocuri financiare globale și a volatilității fluxurilor de capital, țările ar trebui să se angajeze într-un management proactiv al riscurilor prin instrumente macroeconomice și macroprudențiale.

Piețele emergente ar trebui să continue să dezvolte piețele interne de obligațiuni în monedă locală și să extindă baza internă de investitori pentru a reduce vulnerabilitatea la fluxurile transfrontaliere de portofoliu volatile. Dezvoltarea piețelor de obligațiuni naționale poate oferi o sursă alternativă stabilă de finanțare atunci când condițiile de finanțare externă devin mai stricte. O bază de investitori mai diversificată, incluzând investitori instituționali pe termen lung, poate ajuta la atenuarea șocurilor financiare globale.

Cooperarea internațională și limitarea propagării șocurilor

FMI recomandă, de asemenea, întărirea cooperării internaționale pentru limitarea propagării și amplificării șocurilor financiare globale. Unele lacune din jurisdicțiile naționale pot transmite vulnerabilități peste granițe. O acțiune coordonată care să atenueze vulnerabilitățile sectorului financiar non-bancar, cum ar fi implementarea instrumentelor de gestionare a lichidității pentru fondurile mutuale, poate juca un rol important în limitarea transmiterii șocurilor.

Cele mai multe informații privind deținerile de active ale investitorilor financiari nebancari sunt colectate în țările sursă, ceea ce limitează capacitatea supraveghetorilor din piețele emergente de a evalua expunerile. Îmbunătățirea raportărilor și a schimbului internațional de date ar ajuta țările gazdă să monitorizeze riscul sistemic, iar țările de origine să evalueze mai eficient potențialele efecte de propagare transfrontalieră.